Dupa o vara întreaga de distracție şi veselie la toți ne este dor de colegi nostri care nu iam văzut de foarte mult timp... Anu asta eu nu am fost la careu,si voi regreta tare,toata viața ca nu am foat sa vad prieteni care suntem ca o familie, ce atata timp nu ne-am vazut...
Prima zi: Ajugând la porțile scolii mam oprit am aplecat capu si mi-am spus: Să fie în mila Domnului acest an şcoar! Intrănd in şcoala am văzut mulți dintre profesorii mei cu care nu prea avem cele mai bune amintri,dar totusi mia fost dor de ei. Pe coridor am opservat nişte baieți,cei mai buni colegi cu care am trăit 7 ani impreuna. Intrând în clasa,colegii au venit la mine şi au inceput a ma întreba cum la mine (avusem o operatie in vara aia). Dând ochii cu diriginta,m-am speriat,dar în gând mi-am spus(fck off/totul va fi bine) şi aşa şi a fost cel puțin luna aceasta,până am luat în răs pe nou profesor de matematica,care era chel şi gras,de acea a luat porecla de Gravida. În clasa noastră era obligatoriu sa venim în haine la dunga,ceia ce nu mia placut personal,da n-am avut încotro şi am mers aşa toată luna,încercând să nu fac probleme mie şi motiv sa îmi cheme părinți la şcoala,că atunci era sa fie:jăm jăm dupa cum spunea antrenoru meu de handbal, la care nu fusesem din iulie.
