1. My Bad Boy (Yoongi) [Tradusă]

Aniversare

3 luni mai târziu - (a trecut mult, huh DX)

  Nu s-au întâmplat prea multe în ultimul timp. Doar şcoală şi alte chestii. Aniversarea noastră de 5 luni se apropia, iar Yoongi deja pregătea ceva surpiză. Eram entuziasmată.

"Care e surpriza?" mă smiorcăiam în timp ce trãgeam de mâna lui. A râs şi m-a împins uşor.

"Dacă ai şti, nu ar mai fi surpriză"

"O să mă prefac că nu mi-ai zis nimic şi că sunt uimită"

"Te-am văzut prefăcându-te şi nu e ok" a râs, iar eu i-am pleznit mâna.

"Fii răbdătoare, ok?" şi-a împleticit degetele cu ale mele.

"Nu pot" mi-am scos buza de jos în evidenţă ca şi un copil mic ce cerşeşte dulciuri. Nu ia luat mult să mă vadă şi m-a sărutat. Am zâmbit şi l-am împins.

"Suntem la şcoala" m-am uitat prin jur să văd dacă ne-a văzut cineva.

"În fine" şi-a încolăcit braţele în jurul meu şi m-a tras mai aproape de el. Am suspinat încet făcându-l să râdă şi să-mi sărute nasul

"Doar ai răbdare" mi-a dat drumul şi a plecat. Am oftat şi am luat-o în direcţia opusă.
~~~
Ziua aniversării-

Corpul meu efectiv bâzâia de entuziasm. A venit şi ziua asta, iar eu nu aveam cu ce se mă îmbrac. M-am decis până la urmă să iau o rochiţă neagră ce-mi lăsa spatele la vedere, balerini negri, rimel şi puţin eyeliner şi mi-am cârlionţat uşor vârfurile. Mi-am părăsit casa şi m-am îndreptat spre a lui.
***
Am ciocănit în timp ce intram.

"Yoongi?" l-am strigat. Am închis uşa în urma mea şi am mers mai departe. Livingul era luminat slab de nişte lumânări. Pe masă se afla o cutie dreptunghiulară, micuţa, cu o hârtie pe ea. Am ridicat-o şi am început să citesc.

Deschide cutia. am pus jos hârtia în timp ce deschideam cutia. Altă hârtiuţă. Am desfăcut-o.

Totul a început cu un creion. m-am încruntat, apoi am analizat cutia mai atent. Am găsit un creion şi l-am ridicat, examinându-l.

E... creionul pe care i l-am dat.... în acea zi. Am pus cutia la locul ei şi m-am jucat puţin cu creionul, amintirile făcându-şi apariţia. Am zărit lumină venind din bucătărie. M-am îndreptat curioasă şi am văzut doua hârtii pe masă. Una mai mare şi una mai mică.

Apoi meditaţiile. scria pe cea mică. M-am uitat la cealaltă care, aparent, era testul la biologie. Am zâmbit şi am găsit alt bileţele, sub test.

Apoi mi-ai curăţat rănile şi m-ai salvat de mine. ochii începeau să mi se umezească. Am auzit muzică din camera lui şi m-am năpustit spre ea. Nu era acolo, doar mai multe hârtiuţe. Am luat-o pe cea din dulapul lui.

Am dat de probleme, dar e ok, căci m-ai lăsat să te iau la o întâlnire. Am râs şi am luat alta.

Am dat-o în bară şi îmi pare rău, dar hei, am mers la altă întâlnire. mi-am muşcat buzele, luând alta.

Nu am vorbit pentru un timp, dar ne-am văzut, iar apoi s-a întâmplat. am scăpat-o pe aceea, dar am găsit alta.

M-ai ţinut în viaţă, în afara şi înăuntrul spitalului. Când am fost rănit, am refuzat să ma gândesc la moarte. Nu aş putea să te las în spate. mâinile îmi tremurau.

Mi-ai dat iubirea ta, iar eu ţi-am dat-o pe a mea şi sunt fericit că am ajuns sa o împărţim. Ştiu că nu sunt perfect, dar încerc. Te iubesc, Chae. m-am repezit să mai găsesc altele, dar nu mai erau. M-am ridicat şi am mers înapoi în living. Acolo l-am găsit pe Yoongi, uitându-se în jos şi frecându-şi mâinile. Muzica a răsunat în încăpere, una lentă, iar el a început să cânte  pe ea. Era despre un băiat singuratic ce se îndrăgostea de o fată normală. Lacrimile îmi curgeau şiroaie pe obraji.

"Te iubesc" s-a terminat şi a venit spre mine îmbrățișându-mă. Am început să plâng şi mai tare la pieptul lui.

"O să-ţi strici machiajul" a râs.

"Nu-mi pasă" mi-a sărutat fruntea.

"Asta a fost super" m-am dat în spate şi m-am uitat la el. Mi-a zâmbit şi mi-a şters câteva lacrimi.

"Mă bucur că ţi-a plăcut"

"De cât timp plănuiai asta?"

"De câteva săptămâni, o lună cu tot cu compusul cântecului"

"Îl iubesc" l-am îmbrăţişat, iar el mi-a răspuns la îmbrăţişare. Mi-am închis ochii şi am oftat fericită.

Nu vreau să-l pierd vreodată...