1. My Bad Boy (Yoongi) [Tradusă]

Dispărut

M-am întins pe canapea holbându-mă la tavan. Am început să număr puncte mici, în timp ce Yoongi stătea pe jos şi fredona încet.

"M-am plictisit" a murmurat.

"Si eu" am suspinat uşor. A oftat.

"Ce vrei să facem?" s-a uitat la mine. Am dat din umeri. Telefonul lui a început să sune de zor. A ridicat şi când a auzit cele spuse de persoana de pe celălalt capăt al firului i-a picat faţa. Era ca şi cum tot sângele i-a părăsit faţa.

"O-okey" a zis.

"Ce?" m-am ridicat rapid. Ritmul inimii îmi creştea.

"Bine, ne vedem curând" a închis şi s-a ridicat de pe jos.

"Cine era?" am întrebat şi l-am urmărit.

"Urgenţă, trebuie să plec" m-a sărutat, dar era ca şi cum ar fi fost ultimul nostru sărut. L-am împins şi m-am uitat la el.

"Yoongi...?" am şoptit. El mi-a cuprins faţa în palme.

"Nu mă uita" a şoptit.

"De ce te-aş ui-" nu am apucat să termin ca a şi plecat.

"Yoongi!" l-am strigat, dar nu s-a întors.

O lună mai târziu-

Nu l-am mai văzut sau auzit de Yoongi din acea zi. Nu ştiu ce s-a întâmplă cu el. A dispărut pur şi simplu, ca şi un păianjen pe pereţi ce dispare dupa câteva milisecunde (am dreptate?). Am stat în linişte în timp ce mă uitam la pozele pe care le-am făcut împreună. Mi-au adus un mic zâmbet pe faţă. Mai aleas cea în care stătea pe abdomenul meu. O lacrimă mi-a umezit obrazul şi mi-a iritat ochiul. Mi-am pus înapoi pozele în sertar.

Vreau să-l văd. mi-am pus nişte pantofi la întâmplare şi am mers la casa sa.
***
Am intrat în cameră lui prin fereastră.

Chiar trebuie să înveţe să închidă asta. Camera arăta normal, ca şi cum nimic nu s-a întâmplat. M-am uitat în dulapul său, dar nu am găsit nimic. Şi-a luat toate hainele. Am deschis câteva sertare, dar erau goale.

El e... el cumva a...? am căzut la pământ. Inima literalmente mă durea. Lacrimile au apărut cu un suspin puternic de durere. Mi-am îmbrăţişat genunchii şi am icnit uşor. Fiecare părticică a corpului mă durea. M-am ridicat, totuşi, şi am început să caut peste tot pentru orice mic detaliu pe care l-ar fi lăsat în urmă. Am deschis sertarul biroului şi am găsit un plic pe care scria "Chae", caligrafia fiind neîngrijită. Am luat-o şi am deschis-o.

Chae, îmi pare rău că te-am lăsat în praf. Nu voiam să fie chiar aşa. Dar dacă ţi-aş fi spus ceva, orice, te-aş fi rănit. Tot ce pot spune în apărarea mea e că a trebuit să plec, e o chestie complicată cu familia mea. Nu pot să-ţi scriu sau să te sun pentru că ei vor încerca să te găsească şi să-ţi facă rău. Nu uita de mine şi de iubirea noastră. Fă-mi o ultimă favoare şi nu te da bătută când vine vorba de noi. O să mă întorc într-o zi, poate o să dureze ceva, dar jur pe noi doi că o să mă întorc înapoi la tine.
Yoongi.

Lacrimile udau hârtia din mâinile mele, făcând scrisul indescifrabil. Am îmbrăţişat scrisoarea strâns la piept.

A plecat....