Cele mai bune prietene

Capitolul 1

Capitolul 1:

Georgiana şi Roxana erau prietene nedespărţite încă din grădiniţă. Se cunoşteau de aproape 24 de ani. Trecuseră, practic, prin viaţă împreună. Nu exista între ele nici un secret, nici un subiect nu fusese taboo, îşi împărtăşeau orice despre orice.

Pe cât erau de apropiate, pe atât erau de diferite. Ca polii opuşi ai magnetului care se atrag şi se unesc, până în punctul în care îţi este greu să îţi dai seama unde se termină unul şi începe celălalt.

Roxana era înaltă, blondă, cu picioare lungi şi ochii albaştri, o fire tăcută şi introvertită, care rare ori reuşea să se integreze într-un grup. În schimb, Georgiana, era considerată sufletul petrecerilor. Amuzantă şi plină de energie, nu lipsea de la nici un eveniment, se făcea mereu remarcată şi băieţii roiau în jurul ei. Georgiana era mică de statură, cu părul negru lung şi cârlionţat, cu nişte ochi verzi inteligenţi şi buzele mereu puse pe zâmbit.

În seara asta se întorceau de la petrecerea burlăciţelor. Roxana urma să se căsătorească într-o săptămână.

Uşa taxi-ului s-a trântit cu putere. Chicotind şi clatinându-se, cele două fete păşeau nesigure spre casa Roxanei.

- Nu pot să cred, zise Roxana, aplecându-se a doua oară după cheile care refuzau să între în broască.

- Fată, dacă nu te-aş cunoaşte mai bine, aş zice că nu ştii cum să faci să îmi arăţi fundul, zise Georgiana râzând, sau, mai ştii?

- Dute-n mă-ta! Zise Roxana scăpând pentru a treia oară cheile. Cred că am băut prea mult.

În cele din urmă, reuşiră să deschidă uşa şi se împleticiră în holul casei susţinându-se una pe cealaltă.

- Auzi, tu ai ceva de băut prin casa asta? A întrebat Georgiana trântindu-se pe canapeaua din mijlocul livingului.

- Nu ştiu, răspunse Roxana încercând să îşi scoată pantofii. Ar trebui să fie ceva prin bar. Primul pantof ateriza cu un bufnet în colţul camerei. Însă, continuă Roxana, nu îmi vine să cred că mai poţi să torni în tine.

Cealaltă femeie râse:

- Hei, mă car una dintre noi trebuie să fie mai puţin plictisitoare, nu? Se întoarse spre bar, dar după un pas celălalt pantof al Roxanei o lovi peste fese. Au! spuse Georgiana, întorcându-se brusc. Nu fii vacă!

- Vacă eşti tu! Şi Roxana aruncă o pernuţă de pe canapea, ratând cu mult ţinta.

- Ăsta este război, zise Georgiana, luându-şi avânt. O să regreţi!

Cele două femei începură să se fugărească prin casă, chicotind şi aruncând cu diverse lucruri una în cealaltă.

- Dacă te prind, spuse Georgiana gâfâind, o să îţi zmulg fiecare fir de păr blond de prinţesă din capul ăla al tău!

Roxana se întoarse să scoată limba spre prietena ei, însă mişcarea o dezechilibră şi se întinse cât era de lungă pe parchetul lustruit. Cealaltă profită de ocazie şi se aruncă peste ea gâdilând-o şi trăgând-o de păr.

- Opreşte-te!

- Recunoaşte că am câştigat!

- Ai câştigat!

- Şi că sunt cea mai tare!

- Eşti cea mai tare!

- Şi că o să îmi faci un masaj la picioare!

- Nu!

- Ba da! Georgiana o imobiliză gâdilând-o frenetic.

- Nu! Spuse Roxana, râzând şi încercând să scape.