Noptile

Inceputul

Ce se intampla mai exact ? Cine poate specifica sau cine poate sa ne spună ? Nicun doctor și niciun psiholog nu poate explica ce se aude. Un zgomot pătrunzător, ca un țipat, iar tălpile îți îngheață, și degetele mâinilor. Și totul se întuneca. Nu simți nimic, decât răcoarea im vârful degetelor. Nu vezi nimic, decât întuneric. Auzi zgomotul, care te face sa plângi, sa transpiri, ti se face pielea de găina, îți trezește un fior pe spate, și tipi și tu.
Apoi te trezești. In același pat, cu același așternut, cu lumina soarelui revarsandu-se prin toată camera. Te trezești ca dintr-un coșmar, un cosmar care se tot repeta, seara de seara, noapte de noapte, in același loc, la aceeași ora, și care nici nu știi ce înseamnă.
Te trezești cu o frica in tine și cu mintea buimăcita. De ce nu îți da pace ? Țipatul, zgomotul patrunzator ? Ce înseamnă ?
Cam asta sunt eu, Amalia, de când am început clasa a 9a la Liceul Lightart, un liceu micut de arta din California de Vest. Mama și cu tata au hotărât sa ne mutam in California pentru a începe o noua viața. Mai exact am fost alungați din Bordeaux, Franța de 16 ticăloși de "vecini" ce se dădeau drept "prieteni". Noroc ca începeam liceul dar tot a trebuit sa îmi abandonez din Bordeaux atâția prieteni. Am apreciat ca mama și tata, chiar dacă ne.am mutat, s-au gândit și la faptul ca voiam sa dau la un liceu de arte. Îmi placea sa desenez alb-negru, sa pictez alb-negru, sa fac poze alb-negru. De când am intrat in gimnaziu, profesorii au zis ca am un talent special la desen. Fiind clasa a 5a nu am înțeles exact ce voiau sa spună, dacă este de bine sau de rău. Desenam pe bănci, pe spatele caietelor, pe tabla, pe catedra profesorilor, pe ușile băilor, pe faianța toaletelor. Îmi placea sa desenez și in orele de pictura îmi placea cel mai mult sa fac portrete colegilor și sa fac caricaturi fetelor îngâmfate cu care nu eram tocmai prietena. Mi-am descoperit aceasta "latura artistica" la numai 11-12 ani când mi s-a băgat in cap, de însăși profa de desen, pe care o iubeam atât de mult, sa dau la un liceu de arte, sa merg pe orice parte vreau eu numai sa merg la un liceu de arte.
Când a aflat ca ne mutam din cauza vecinilor și a familiei care se certa tot timpul, a fost socata, ba chiar a și plâns, și mi-a spus "orice ai face, oricum ti-ar merge, ai o latura artistica specială. Folosește-o cu cap." . Mi-a plăcut ce a zis despre mine, mi-am notat pe un poster de pe un perete ce mi-a zis. Am vrut sa îmi duc aminte de ea pentru ca la 3 săptămâni după ce m-am mutat am aflat de la prietena mea, Ellie, cu care încă mai păstram legătura, ca murise. Profesoara mea preferata, care ma ajutase 3 ani sa intru la un liceu de arte și care mi-a descoperit latura artistica, murise. Nu mai avea mult de trăit, ce-i drept dar totuși avea numai 69 de ani. Pentru moment credeam ca toate aceste lucruri au contribuit in felurile lor la faptul ca nu aveam numai o latura artistica, ci și una întunecată. Cred ca toate aceste lucruri au contribuit in felurile lor la "coșmarul" meu din fiecare noapte. Dar sa fie oare un coșmar ? Părea destul de adevărat. In focare seara la ora 3:31 nu puteam adormi. Stăteam cu ochii întredeschisi și auzeam un zgomot pătrunzător ca un țipat. Era negru in fata ochilor mei intredeschisi. Nu puteam vedea nici lumina stâlpului care lumina fix lângă fereastra. Simțeam cum imi îngheață picioarele și mâinile. In casa era totuși destul de cald. Afara ningea. Iar eu nu mai scăpăm de coșmar.