Un nou început

Capitolul 18

   - Il chema Adrian, sau cel putin asa mi a zis el.
In acel moment ochii mi s-au facut mari iar pupilele mi s-au dilatat excesiv. Stăteam si o priveam pe Amanda si Alexandra fără a avea vreo reacție. Pur si simplu stăteam si priveam in gol fără a constata faptul ca si fetele ma priveau mirate.
 
   - Esti sigura ? Intreb eu mirata.
   - Da Sofia, a sunat Adrian.
   - Stați putin, zice Amanda , explicați mi si mie cine e Adrian.
   - Mai încolo , zic eu.
   - Hmm, atunci noi mergem in camera Amandei sa ne pregătim. Esti sigura ca nu vrei sa vii?
   - Nu, stați liniștite. O sa ma pun sa dorm in scurt timp.

Am urcat usor scările pana in camera mea. M-am pus in pat si am început sa ma uit pe tavan fără vreun rost. In minte in veneau toate lucrurile posibile. Adrian chiar sunase. Știam ca era cu acea fata din liceu, Sara, cred ca nu mai erau împreuna. El era genul sa nu vorbească cu alte fete cand era intr o relație , dar totusi, mereu am crezut ca sunt specială pentru el. Imi era greu sa recunosc faptul ca imi era foarte dor de el. Pe de alta parte refuzam sa cred ca m-a uitat. Dar acum știam sigur ca nu avea cum sa ma uite. Dupa câteva secunde aud 2 bătăi in usa iar Amanda intra usor in camera.

   - Sofia, noi plecam! Ai grija de tine. Nu știm cand ajungem.
   - Ok, vedeți ce faceți. Sa fiți cuminți.
Usa s-a închis in același mod silențios in care a fost deschisă. Am început iar sa ma gândesc la toate lucrurile făcute de mine in copilărie. Intr un final m-am decis ca era momentul oportun sa il sunt pe Adrian. Încep sa caut numărul lui de telefon . Intr un sfârșit , l-am găsit. Era trecut in telefon ca întotdeauna "Motociclistul" . Prima data am avut un moment de frica, nu mai apelasem demult acest număr, dar totuși, nu aveam nevoie sa il am in telefon, il memorasem cu mult timp in urma. In cele din urma am apăsat pe acel nume si telefonul a început sa sune. Telefonul suna dar nu răspundea nimeni. In momentul in care am vrut sa închid o voce se aude spunând "Da?" . As fii putut recunoaște acea voce dintr o mie.

   - Ce faci? Am auzit ca ai sunat si ai întrebat de mine.
   - Da,voiam sa văd ce mai faci. Nu am mai vorbit de mult. Esti bine?
Un moment de liniste sa pus între noi. Am tras aer in piept si am răspuns .
   - Da, sunt bine. Tu cum mai esti?
   - Bine si eu.
Din nou apare liniștea dar este rupta de întrebarea pusă de Adrian:

   - In România cand mai vii, spune el evitând.
   - Ma gândeam sa vin săptămana viitoare. Acum ca Alexandra e cu mine, imi va fii mai usor.
   - Alexandra e cu tine? Spune el mirat.
   - Da.
   - Deci ai aflat de mine si Sara. Oricum nu mai suntem împreuna.
   - Da, am aflat. Dar nu prea m-a interesat. E treaba ta ce faci.
Il aud cum rade in telefon.
   - Tot asa indiferenta ai rămas.
   - Ti se pare, spun eu amuzata.
   - Ok, deci ma anunți daca vii in România. As vrea sa ne vedem daca nu te deranjează. Acum ar fii cazul sa te culci, este târziu. Noapte buna si ai grija de tine.
   - Noapte buna.
Imi era dor sa aud aceste cuvinte " sa ai grija de tine". Dupa încheierea apelului o lacrima mi a mângâiat obrazul fără sa imi dau seama. Mi am pus muzica si nu stiu cum dar am adormit foarte repede.

Fetele mele erau in bucatarie si făceau micul dejun râzând întruna.

   - Buna dimineata, spun eu ducându mi mana la ochi.
   - Neața. Cum ai dormit? Spune Alexandra
   - Destul de bine. Am avut un coșmar dar nu imi mai aduc aminte despre ce era.
   - A, ai problema asta încă din copilărie.
   - Mda. Cum a fost aseara? V-ati distrat?
   - Da,dar cred ca mai mult s-a distrat Amanda. A facut si ea o cucerire.
O privesc mirata pe Amanda care spala vasele murdare.
   - Ia zi mi frumoaso, cine e Făt Frumos? Spun si încep sa rad împreuna cu Alexandra.
    - Il cheamă Mark Lors , spune bruneta entuziasmata. E la noi in liceu. Dar nu prea iasă din clasa.
   - A deci sa înțeleg ca e un tocilar d'ala cu ochelari si aparat dentar, nu ? Si încep sa rad.
   - Haha , nu . E un tip frumos . Si nu poarta ochelari si nici aparat dentar.
   - E super frumos , o întrerupe Alexandra.
   - Deci v-ați distrat pe cinste.
   - Da, tu ce ai facut?
   - Pai nimic interesant , l-am sunat pe Adrian.
   - Uau, si ? Ce s-a întâmplat? Zice Alexandra curioasa. Ce a zis?
   - Nimic dar vezi ca am ceva sa iti zic. Săptămana viitoare vin cu tine in România timp de câteva zile.
   - Super. Si acum, ce ați zice sa mâncam ?
   - Da , striga bruneta ce deja începuse sa mănânce din clătite. Noi am început sa radem fără oprire.

Era aproape ora 2 , Amanda era plecată la cumpărături singura. Zicea ca vrea sa ne ia câte un cadou si nu aveam voie sa vedem. Eu stăteam împreuna cu Alexandra pe canapeaua din sufragerie. Era o liniste totala dar a fost rupta de Alexandra.

   - Si zi mi , ce te a facut sa vii cu mine in România?
   - Pai...