Peripeții Adolescentine

1. Jocuri Mintale

- Domnișoara Ford, presupun!

Exclamă bărbatul din fața mea, căruia nu îi dădeam mai mult de 27 de ani, când am intrat pe ușa extrem de uriașă ce ducea în sala de curs. Mi-am potrivit mai bine ochelarii pe nas, încercând să evit contactul cu el, fiind puțin rușinată de situația de față. De regulă sunt o elevă punctuală, însă astăzi universul și-a dorit să mă disturbe.

- Îmi cer scu-

- Fără scuze! Vom discuta după ore pedeapsa ta, acum ia loc și fii atentă la lecție.

Vocea sa fermă îmi răsuna în tot capul. Pedeapsă ?! Nu am fost niciodată pedepsită în cadrul facultății, nici măcar în școlile anterioare nu am fost pedepsită. Trebuia să admit că eram puțin speriată, însă puțin însemna o tonă. Un sentiment de disprețuire îmi acaparase corpul în doar câteva secunde, deșii nu lăsam această senzație să se exteriorizeze. Nu lipsisem niciodată și doar pentru câteva minute primesc o pedeapsă.

Încercam să mă concentrez asupra lecției, însă felul în care se mișca, privirile aspre aruncate asupra elevilor în momentul în care și cea mai mică șoaptă se auzea în sală îmi trimitea fiori de greață pe șira spinării.

– Cum poate fi atât de sexy și enervant în același timp ?!

– Aș spune mai degrabă urâcios, nesimțit...grosolan, dar da, merge și enervant.

Sinceră să fiu, orice merge în două picioare și deține un penis este mai mult decât suficient pentru Alexia.

– Fată, tu sari pe orice are un penis între picioare, e chiar nesimțit proful ăsta nou...

Cineva trebuia să o spună cu voce tare. Nu e ca și cum Alexia nu ar admite pasiunea ei pentru masculi, însă uneori nu face diferența între ce e între picioare și ce e în cap.

– Aris are dreptate, Alexia...e chiar nesimțit, adică, predă aici de cât timp ? .. Două săptămâni și deja are figuri de Oxford.

Nu e ca și cum nu mi-a mai fost atrasă atenția de către profesori până acum, dar nu pentru lucruri atât de mărunte, în plus, măcar de ar fi fost din vina mea că am întârziat.

– Trebuie să plec, am o oră liberă și trebuie să termin un eseu despre teoria culorilor. Doamna V a spus că îmi dă extra credite.

– Ok, ne vedem la prânz Aris.

– Toată lumea are impresia că sunt interesată doar de ce poartă bărbații în pantaloni ?

– Hmm, nu, nu toată lumea...doar întreg mapamondul și poate chiar și vietățile de pe Marte.

Alexia îmi dă un cot în glumă și pornește și ea spre următoarea ei oră. La fel ar trebuii să fac și eu, dacă nu vreau să fiu iar pusă la colț de domnul...cum l-o chema.

Îmi potrivesc geanta pe umăr și îmi văd de drum până la sala 23, unde urma să am ora de engleză. De fel sunt o elevă destul de perfectă aș spune, nu în sensul de tocilară, îmi place să ies cu prietenii și să îmi trăiesc viața, dar la fel de mult îmi place să mențin un echilibru când vine vorba de educație.

Mai ales când tatăl meu mă presează încă de când am fost în stare să vorbesc despre cât de importantă este afacerea familiei și că eu voi fi unica sa moștenitoare.