"Karma este o târfă. De ce? Prin simplul fapt că îmi pierd timpul în văgăuna asta de local unde ar trebui să servesc clienţii.
Dacă ai trage o scurtă privire în interiorul localului ştiu că te-ai întreba care clienţi. Ei bine, ca să îţi răspund, bătrânul Maiers este clientul nostru fidel, dar totodată şi singurul. Aşezat întotdeauna la prima masă aflată la fereastră îşi savurează cafeaua alături de un ziar în fiecare dimineaţă. Acum cred că aţi aflat pentru cine se datorează toate înjurăturile rostite de mine atunci când ceasul deşteptător se gândeşte să sune.
Nu spun că localul nu a avut zile mult mai bune ca acestea. Erau zile când abia îmi găseam loc pe unde să trec ca să servesc clienţii. Dar slavă Domnului că acele zile sunt pe cale de dispariţie pentru ca oricât aş munci tot aceeaşi bani primesc. Nu mă înţelegeţi greşit. Iubesc să muncesc. Doar că nu în acest local. Poate dacă şefu' mai angaja câteva bombe sexy care să ma ajute.."
-Nu, şoptesc. Şterge, şterge. Christian, tu ai o iubită, mă cert singur, căreia sigur nu i-ar plăcea dacă ar citi aşa ceva pe blog.
-Bună, iubitule! aud o voce familiară în spatele meu.
Îmi închid laptop-ul în timp ce mă las sărutat pe obraz de buzele rujate ale fetei şatene care tocmai a intrat in local.
-Hei, Trix, mormăi în timp ce ma ridic de pe scaun.
Mă îndrept spre frumoasa mea iubită şi cuprinzând-o cu mâinile de faţă o sărut lung pentru a compensa tot timpul pierdut pe care nu l-am petrecut împreună.
-Ohh şi mie mi-a fost dor de tine, Chris, şopteşte gâfâind imediat ce se desprinde din sărutul nostru.
Zâmbesc ştrengar în timp ce îmi lipesc fruntea de a sa pentru încă câteva secunde. Parfumul său dulceag îmi dă peste cap toate simţurile olfactive, ameţindu-mă de-a dreptul.
*
-Deci..
-Deci.
Îmi amestecam liniştit cafeaua fierbinte preparată tocmai de mine în timp ce-mi adunam gândurile, ceea ce era destul de dificil având în vedere faptul că Trix se afla în faţa mea cu chef de vorbă. Adevărul este că nu sunt tocmai adeptul conversaţiilor de lungă durată. Ori a conversaţiilor.
-Nu vrei să mă întrebi nimic, Chris?
-Ce rost are să te întreb ceva când îmi poţi da răspunsurile direct?
O privesc direct în ochii săi verzi încercând să-mi dau seama ce simte. Îşi retrage mâinile în poală şi le priveşte neliniştit.
Oftez încercându-mă să mă calmez. Câte îmi poate provoca fata asta!
-Cum.. cum a fost excursia?
Imediat ce termin de rostit întrebarea faţa i se luminează instant. Deja ştiu ce va urma şi, sincer, îmi e milă de mine pentru că eu am provocat asta.
-Oh doamne, Chris, a fost geanial!! zâmbeşte în timp ce se năpusteşte cu totul pe masă. A fost prima transmisiune live a mea. Te-ai uitat, nu-i aşa? mă priveşte cu ochii sclipindu-i de speranţă.
Bun, acum chiar am dat de dracu. Cum i-aş putea explica mai uşor şi fără să-mi iau o mamă de bătaie după aceea faptul că nu am reuşit să îi vizionez transmisiunea live despre urşii koala?
-Ah, Trix, este o poveste chiar lungă şi nu cred că ai timpul necesar să asculţi, gesticulam nervos în timp ce căutam o explicaţie bună pentru a mă crede.
-Am tot timpul din lume pentru a te asculta, îmi comunică aceasta fericită.
Perfect! Chiar perfect!
-Păăăi, îmi scărpinam ceafa ca să câştig ceva timp, ştii şi tu câte probleme îmi cauzează bunica mea şi...
O să fie o noapte luuuuungă. Rugaţi-vă, vă rog, pentru mine.
