Povestea noastră

Chapter 11 ~Răpirea~

A trecut o oră, au trecut două, trei, patru ... deja afară se intunecase, Ann a plecat și m-a lăsat singură acolo, eu ce să fac am ieșit puțin afară din casă pentru că nu știam dacă se fumează acolo, afară era destul de rece, aerul rece îmi invada plămâni, dar de aceea nu am renunțat la țigară. Și dacă tot eram afară de ce să nu arunc o privire prin împrejurimi. Mi-am aprins tigara, am pus pachetul pe masa imensă de sticlă care se află pe terasă, și am plecat în explorarea locului. Am intrat în pădure era destul de înfricoșător  pentru că tocmai soarele apunea, așa că îmi era destul de frica iar eu cum nu le prea am cu frica.. adică ce vorbesc eu îmi e frică și de o muscă și m-am găsit eu mare smardoaie să mă duc să mă plimb prin pădure seara... dar ce conteaza cine poate fi aici într-un loc uitat de lume. Huh e reeeceee... Am înaintat în pădure fără să mă gândesc  că noaptea vine iar eu nu am nimic cu ce să îmi luminez drumul. Dar nu cred că eram conștientă așa că am tot înaintat nu era mare lucru interesant pe aici ... Doar copaci copaci cop... stai ce doamne e asta?? Era o cabană din lemn, am mers încet spre acea cabană  am deschis ușa dar foarte încet pentru că îmi era frică am intrat în cabană și ce să vezi erau tot felul de aparate... dar erau atât de ciudate.. hmm oare ce aparate or fi și astea?

Am mers am analizat fiecare aparat în parte și tot nu îmi dădeam seama la ce sunt folosite, într-un colț pe o măsuță era o carte mare și veche din pură curiozitate am mers m-am așezat la scaunul de la masa cea veche și am deschis cartea. În ea erau doar nume, si câteva date.. probabil anul nașterii... bănuiesc.. Îl voi întreba pe Ianis ce dumnezeu sunt aceste chestii. Am închis cartea m-am ridicat de la masă, am ieșit din cabană am închis ușa frumos fără a face prea mult zgomot de parcă mă putea auzi cineva aici în acest loc uitat de lume, dar când să mă întorc pentru a merge spre casă cineva m-a lovit foarte tare în cap, am picat jos inconștiența nu știam ce se întâmplă în jurul meu.

.................Poveste Ianis..............

-Și ce e de facut?

-Nu știm ce e de făcut a spus Klaus

-Ar trebui să luăm măsuri, ceea ce se întâmplă în oraș este mult prea periculos pentru noi a sta separat, trebuie să ne mutăm toți într-un loc! Dar asta înseamnă fără bagaj! Înțelegi la ce mă refer Ianis?

-Da înțeleg, dar așa nu se poate! Eu fără Sally nu mă mut ok?

-De ce? Crezi că vei fi pentru totdeauna cu ea?

-Da!

-Atunci cere-o de nevastă e singura cale pentru a o aduce în această "familie".

-Acesta este pasul următor..

-Acest pas trebuie să fie cât mai repede altfel nu vei avea de ales! Va trebui să o trimiți acasa, iar ea să uite de tine!

-Klaus! am ridicat puțin tonul

-Da!

-Asta nu se va întâmpla! Eu voi rămâne mai departe cu ea!

-Imi pare rău să îți spun asta băiete trebuie să te gândești nu poți să ne expui! Dacă te expui pe tine, ne expui și  pe noi ceea ce e un lucru foarte grav și nu se poate întâmpla asta! Dacă ea rămâne pentru totdeauna cu tine atunci da! Atunci e posibil să rămână cu noi și să o aduci la noi în casă, dar altfel nu!

-Pentru asta m-ai chemat aici? Eu sunt problema voastră?! am zis eu cu o voce puțin iritată de cele auzite

-Nu nu pentru asta, dar și Sally este o problemă! Înțelegi?

-Din câte știu avem aceleași drepturi da Klaus? Ești fratele meu! Sunt fratele tau, avem acelaș sânge și acelaș tată! Și avem aceleași drepturi! Suntem egali!