Povestea are la bază o dragoste adolescentină neînțeleasă, urmată de pasiune! Vor exista și momente triste, de suferință suportate de protagoniști! Și în special dramă!
După ce terminăm micul-dejun mergem amândoi în living să ne uităm la televizor. Stăteam liniștită pe canapea până când decid să mă așez mai bine în brațele lui Nick, punându-mi capul pe pieptul lui. Cred că este uimit de gestul pe care tocmai l-am făcut, dar totuși nu vrea să renunțe la atitudinea de băiat îndrăzneț și care primește tot ce își dorește, așa că își așează mâinile pe talia mea și îl aud cum rânjește și pot paria că are acel zâmbet satisfăcut pe față. N:Cred că ăsta e un semn că începi să te apropii și mai mult de mine, iubito! (Apoi mă ridic brusc din brațele lui având nevoie de spațiul meu personal.) B:Uite ce e, eu vreau să fim doar prieteni! Și nu îmi mai spune "iubito"! N:Da, bine! Prieteni care se sărută, se îmbrățișează, fac nebunii, care se tachinează, care își spun "Te iubesc!". Genul ăsta de prieteni, nu? (Ridicând o sprânceană și privindu-mă cu acea privire de cuceritor, specifică a lui, care mă face să mă topesc de pe picioare.) B:Ba nu! Eu nu am spus asta! N:Dar asta îmi dai de înțeles prin gesturile pe care le faci! B:Bine! Scuze atunci, dar bine că mi-ai spus! Atunci mă voi comporta cu tine așa cum mă comport și cu Vlad! (Apoi bufnește în râs la auzul cuvintelor mele.) N:Adică cum? Să mă bați? Tu pe mine? (Râzând în continuare.) B:Da! Chiar nu înțeleg de ce râzi ca prostul! N: Pentru că ești amuzantă! Tu niciodată nu vei avea cum să mă rănești! Nici fizic, nici sentimental, pentru că mă iubești, recunoaşte! (Apropiindu-se din ce în ce mai mult de mine.) B:A câta oară să îți spun că eu nu te iubesc? N:Și eu a câtă oare trebuie să te fac să înțelegi? Dacă nu mă iubești, atunci de ce m-ai sărutat de atâtea ori cu atâta pasiune, de ce erai pe cale de a face dragoste cu mine și de ce tot stai cu mine când ai putea sta cu prietenii tăi? Pentru că îți place compania mea și că mă iubești! Asta reiese din faptele tale și din comportamentul tău față de mine! (Era atât de aproape de mine, încât îi puteam simți respirația mentolată cum îmi lovește chipul făcându-mă să îl vreau și mai mult.) B:Nimic din ce ai spus nu e adevărat să știi! (Încercând din greu să mă abțin să nu îi sărut buzele care se potriveau perfect cu ale mele.) N:Chiar nu te-ai săturat să mă respingi atât? Chiar nu mă iubești și Îți place să mă vezi cât de supăr sunt și cât tânjesc după tine? (Fiind mai trist ca niciodată.) B:Hai să nu exageram! Nu am spus că nu îmi pasă de tine! Dar ești prietenul meu și nu vreau să te văd așa trist din vina mea! Și da, te iubesc, dar doar ca pe un frate pe care pot conta mereu pe el și îmi e mereu alături, care are grijă de mine și mă protejează de tot răul provocat din lumea asta și care știe cum să mă înveselească atunci când sunt tristă și cu moralul la pământ! N:Deci tu nu ai nevoie de iubirea mea! Tu ai nevoie doar de un prieten! (Simțindu-se în glasul lui vocea dură care te face să mori doar când o auzi, dar în acest moment încerca din răsputeri să își păstreze calmul.) B:Exact! Sper că mă înțelegi și că nu ești supărat pe mine! Și chiar dacă nu mă înțelegi și nu mai vrei să auzi de mine, e ok! Sunt obișnuită să fiu dezamăgită! N:Ce prostii tot vorbești acolo? Normal că vom rămâne prieteni dacă asta Îți dorești! Deși îmi va fi greu și mă va durea să știu că trebuie să fi pentru mine doar o prietenă cât timp eu te iubesc nebunește,dar mă voi descurca! Voi încerca să scap de toate sentimentele pe care le simt pentru tine, dar îți mărturisesc că nu cred că voi reuși! Dacă aș deveni vechiul Nick, poate aș fi capabil să te uit, dar nu vreau să fiu vechiul Nick pe care și eu îl urăsc acum dacă mă gândesc la el! B:Cum adică vechiul Nick? N:E o poveste lungă, dură, plină de suferință pe care îmi e greu să le-o povestesc celorlalți! Poate cândva voi găsi o putere interioară pentru ați povesti! B:Bine, ok! Te înțeleg! Deci nu te cunosc atât de bine, dar nu îmi pasă, pentru că nici tu nu îmi cunoști încă tot trecutul! N:Care trecut? Cel care te face să arăți că ești așa dură, așa rea, fără suflet și care nu lasă pe nimeni să se apropie de ea? B:Exact! Dar când o spui așa mă doare și mai tare știind că toată lumea prin comportamentul meu crede că sunt fițoasă și fără milă! N:Bine, scuze! Nu îți mai spun așa, Belle! (Și îmi zâmbește călduros.) B:Și iar ai început să îmi spui așa? N:Încă din ziua în care am decis să îți spun așa și până voi muri Îți voi spune "Belle"! Pentru că ești prima persoană pe care în ochii mei o văd cea mai frumoasă, înțelegătoare și gingașă pe care am întâlnit-o în ultimii ani! B:Ce drăguț din partea ta! (Ruşinându-mă vorbele care mie nu îmi stă deloc în caracter să le spun.) N:Bine și ai spus că vrei să încetăm discuția despre noi. Gândindu-mă momentan la momentul ăsta și că trebuie să te uit nu mai pot face nimic, așa că mă duc în camera mea. B:Ok, păi și eu trebuie să merg la Irina! I-am promis că stau cu ea! N:Ne vedem mai târziu! (Apoi îmi sărută fruntea și pleacă în camera lui, astfel eu rămână în living afundându-mă din ce în ce mai mult în gândurile mele. Mă tot gândeam la faptul că poate unii oameni nu mă suportă datorită comportamentului meu și dintr-o dată mi-a trecut cel mai oribil gând în minte, și anume că poate datorită felului meu de a fi îmi pot răni până și prietenii prin cuvintele grele care le arunc atunci când sunt nervoasă sau supărată și nu am chef de nimeni sau atunci când mă comport mai urât cu ei. Stau și mă întreb, oare în acele momente de furie ale mele ei mă urăsc? Sau oare mă cunosc destul de bine și sunt înțelegători cu mine și așteaptă să îmi treacă toți nervii? Nu știu ce pot gândi ei despre mine, dar cred că nu mă urăsc pentru că dacă m-ar urî nu ar mai sta cu mine sau nu ar mai fi atât de drăguți cu mine! Și un lucru îl știu sigur, eu nu am cum să mă mai schimb! Mi-am schimbat o dată comportamentul datorită oamenilor răi pe care îi vedeam în jurul meu și pentru că nu mai vroiam să pic de proastă în fața lor am decis să fiu la fel de rea ca ei, am încercat să fiu chiar mai rea dar mai rea de atât nu am putut! Așa că de mult timp încerc să fiu mai rea, dar nu mi-a reușit în totalitate! Am încercat să fumez și nu mi-a reușit pentru că nu am suportat acest viciu și pentru că m-am gândit la cât de dezamăgiți vor fi părinții mei când vor afla asta, am încercat să mă droghez pentru a uita pentru un moment de tot ce se întâmplă în lumea asta și nici asta nu a mers pentru că am văzut pe alții cum se drogau și păreau mai distruși decât erau înainte de acest drog, astfel o dată încercat acest drog nu te mai poți opri din a te droga și devi dependent de asta și mai ales că nu am putut face asta pentru că m-am gândit iar la părinții mei și la cât de dezamăgiți și îngrijorați ar fi pentru mine dacă m-aş droga, am încercat să îmi schimb prietenii prin a sta cu alții mai răi și periculoși dar nici asta nu a mers pentru că am fost la un pas de moarte prin această experiență așa că am lăsat-o baltă şi m-am reîntors la prietenii mei grijulii care m-au primit înapoi cu brațele deschise astfel dovedindu-mi cât de mult țin la mine, am încercat să plec de acasă fără ca mama și tata să știe unde sunt, dar nu am rezistat mai mult de două zile de când plecasem de acasă și m-am întors înapoi pentru că mă gândeam din nou la ei și la cât de distruși și îngrijorați sunt pentru mine și nu puteam să îi distrug în felul ăsta. Deci toate tentativele mele pentru a mă schimba au eșuat gândindu-mă doar la persoanele pe care le iubesc cel mai mult pe lumea asta, gândindu-mă la părinții mei și la prietenii mei pe care nu îi pot dezamăgi sau să îi fac să sufere. Dar în schimb eu am avut parte de multe dezamăgiri în viață având încredere în unii oameni care nu ar merita nici măcar să te uiți la ei. Sunt scoasă din gândurile mele profunde de fata cu părul blond care cred că îmi va fi cea mai bună prietenă.) I:Hey, de ce nu ai mai venit? B:Scuze că te-am făcut să aștepți dar am mâncat și apoi am intrat în gândurile mele profunde și am uitat! Îmi cer scuze! I:Nu ai de ce să îți ceri scuze! Dar vreau să îmi spui adevărul nu să mă minți! Știu că nu asta s-a întâmplat în totalitate! Ai mai stat și cu Nick! (Și pe fața ei apare tristețea pe care nu o înțelegeam de ce o are pe chip de fiecare dată când vorbește despre el.) B:Da, bine! Ai dreptate, am stat și cu el! Scuze! I:Și de ce nu ai vrut să îmi spui adevărul? B: Pentru că nu vroiam să îmi mai aduc aminte de el! I:De ce? Ți-a făcut ceva? B:Nu! Dar cred că eu i-am făcut multe lui! I:Adică! B:Adică, Nick mi-a spus că mă iubește! (Apoi în ochii ei au apărut câteva lacrimi care se pregăteau să alunece ușor pe chipul ei dar se chinuia din greu să le țină în frâu și pe chipul ei apare o tristețe nemărginită.) I:Aha! Am înțeles! Și el te-a întrebat dacă vrei să fi iubita lui iar tu ai acceptat pentru că și tu îl iubești! B:Ce?! Ba nu! Stai puțin că gândești prea departe! Eu nu am acceptat să fiu iubita lui și probabil că el deasta e supărat pentru că eu nu îl iubesc! I:Doar tu spui asta, pentru că lumea vede altceva! B:Cum adică? I:Ei, haide, pe bune acum, Bianca! Se vede în ochii tăi că îl iubești! Și cel puțin atunci când apare prin peisaj pari că nici nu ai mai fi cu noi, pare ca și cum ai fi în alt univers, un univers frumos cu tot ce îți dorești și că sunteți doar voi doi în acel univers! B:Chiar asta se vede? I:Da! Și nu te înțeleg de ce vrei să fugi de acest univers care l-ai putea crea împreună cu el! (Având în continuare lacrimi în ochi și nu înțelegeam de ce. Oare o doare ceea ce spune și este îndrăgostită de el?) B: Pentru că eu am deja un univers pe care m-i l-am creat! Un univers exact pe placul meu împreună cu iubitul meu Romeo! I:Și ce e mai exact în universul ăla al tău? Durere? Furie? Nervi? Și suferință? Pentru că asta se vede din comportamentul tău! B:Ba nu! E universul perfect pentru mine! Exact ce am nevoie! Și revenind la faza cu de ce vreau să fug de universul în care ar putea apărea Nick! Vreau să fug de acel univers pentru că el nu are nevoie de cineva ca mine! El e deja destul de nervos și periculos, de ce ar mai avea nevoie de mine? Ca să îi provoc și mai mulți nervi și să fie și mai periculos? Pentru că amândoi suntem două persoane irascibile, periculoase, care nu suportăm să fim luați peste picior și batjocoriți pentru că atunci ies la iveala toți demonii din noi! I:Da, dar acest comportament și acești demoni ai voștri ar putea dispărea prin iubirea voastră! Se spune că iubirea poate schimba un om! B:Uite că la mine nu poate! Așa că te rog să încetezi cu chestiile ăstea care nu se vor întâmpla! I:Ok! B:Dar acum am și eu o întrebare! De ce ți se schimbă complet starea atunci când ești lângă Nick sau când vorbești despre el? Îl iubești? I:Ce? Nu, nu, chiar deloc! Adică îl iubesc dar doar ca pe un frate pentru că el e prietenul meu! (Știam că minte pentru că dacă era cum spune ea acele lacrimi din ochii ei nu aveau de unde să apară și acea tristețe de pe chipul ei nu avea cum să răsară așa din senin.) B:Bine! Cum spui tu, dar să știi că eu nu prea cred! Exact cum ai spus și tu, ce spui e contradictoriu cu ceea ce simți. I:Și dacă ți-aş spune că îl iubesc ca o proastă când el nici nu se uită la mine ce aș folosi? B:Dar tu nu ai încercat să te apropii de el sau să faci ceva în privința asta? I:Am încercat să mă apropii de el dar nu a observat de ce mă apropii de el fără motiv și reușea să mă îndepărteze prin comportamentul lui rebel și prin viața lui periculoasă pentru că intra mai mereu prin belele. Și când am încercat să vorbesc cu el arătam ca o proastă pentru că efectiv mă blocam când îl priveam în ochii lui căprui. Și la un moment dat am lăsat-o baltă pentru că am văzut că nu sunt în stare și am zis că mai bine sufăr în tăcere! (În timp ce vorbea despre el a dat frâu liber lacrimilor care îi invadase fața.) B:Îmi pare rău! (Fiind puțin tristă.) I: Pentru ce? Pentru că inima lui te-a ales pe tine care te cunoaște doar de câteva zile și nu m-a ales pe mine care mă cunoaște de ani de zile? Chiar nu are de ce să îți pară rău pentru deciziile lui! E viața lui și el decide ce vrea să facă cu ea! Dar Îți spun ceva! Îl cunosc foarte bine pe Nick și el nu se va lăsa până nu va obține ce își dorește! Și acum din câte am văzut te vrea pe tine! Dar acum nu știu dacă te vrea să faci parte din viața lui pentru că te iubește sau vrea doar să te aibă în patul lui pentru câteva zile! B: Poftim?! Adică el așa e?! (Uimindu-mă cuvintele ei.) I:Așa a fost! Acum probabil că tu l-ai schimbat! B:Bine că mi-ai spus ! Acum știu ce voi face! Nu că înainte nu știam ce să fac dar acum sunt sigură de asta! El nu e pentru mine! Nu am nevoie de el! I:Te rog nu îi spune că ți-am spus ceva despre el! B:Stai liniștită! Nu aș fi putut spune nimic! Știu ce să fac! I:Bine! Atunci eu mă duc la o prietenă să îmi i-au temele pentru că se pare ca a plecat de la școală! Vrei să vii cu mine? B:Nu, mersi! Du-te tu! Eu trebuie să rezolv ceva! (Apoi Irina pleacă la acea prietenă a ei, iar eu mă duc în camera lui Nick pentru a clarifica lucrurile. Înainte de a intra bat la ușă până îmi este confirmat faptul că pot să intru. Intru foarte nervoasă și trântesc ușa făcându-l până și pe Nick să se sperie. Eram foarte nervoasă, mai nervoasă ca niciodată gândindu-mă la faptul că eu aș fi putut să îl iubesc pe omul ăsta și aş fi putut să renunț la tot pentru el când el defapt doar își bătea joc de mine. Îl priveam nervoasă și dezamăgită și simțeam că prin nervii mei îi puteam transmite și lui energia mea negativă doar prin privirile pe care n-i le aruncam unul altuia.)
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
N:Ce s-a întâmplat? B:Ce s-a întâmplat? Ce s-a întâmplat? Dezamăgirea pe care mi-ai provocat-o astfel făcându-mă să îmi schimb părerea despre tine! Asta s-a întâmplat? (Țipând la el încercând să îmi vărs nervii pe el.) N:Stai așa! Despre ce dezamăgire vorbești? Ce am mai făcut? (Încercând să își păstreze calmul dar vedeam că nu poate pentru că strângea din pumni vrând să lovească ceva pentru a-şi descărca nervii.) B:Multe! Cred că prea multe ai făcut pentru mine dezamăgindu-mă! Cum ai putut să îmi spui că mă iubești când tu defapt vroiai doar să te joci cu mine? (Țipând încontinuare la el pentru că nu mă puteam calma.) N:Cine ți-a spus că vreau să mă joc cu tine? B:Mai contează? Eu cred că nu contează cine mi-a spus! Contează doar că eu am avut încrede în tine și tu ce ai făcut? Ai încercat să îți bați joc de mine! N:Femeie, taci și nu mai țipa la mine! (Țipând și mai tare decât am țipat eu la el și dând cu pumnul în perete.) B:Cum pot să tac când tu vrei să primești numai ce Îți dorești? N:Bine, recunosc, te vreau pe tine, dar nu vreau să îmi bat joc de tine! Te iubesc, înțelege! Și vreau să știu că și tu mă iubești și că ești lângă mine! Am nevoie de tine! Fără tine nu mai pot fi un om normal! Vreau să ai încredere în mine și să nu mai crezi ce spune lumea despre mine! Când vei vedea că îți voi face rău sau că îmi voi bate joc de tine atunci mă poți judeca pentru că vei vedea asta cu ochii tăi! Dar eu nu mai sunt așa! Am fost așa și îmi pare rău pentru ce am făcut în trecut, dar acum nu mai vreau să fiu așa! Tot ce mai vreau e ca tu să reușești să mă schimbi și să fi alături de mine! (De data asta mi-a vorbit foarte calm și privindu-mă în ochii exprimându-şi sentimentele profunde față de mine. S-a apropiat de mine și mi-a luat fața în mâini, mângâindu-mi obrazul, pentru a mă face să mă uit în ochii lui și să mă liniștesc.)
