Într-un fel...INTERZIS

1.

Am întârziat! Ce poate fii mai grav decât asta in momentul acesta nu pot sa îmi imaginez. Mă uit la traficul aglomerat și mă gândesc cât ghinion am putut să am. Frumoasa mea mașină Peugeot 208 a ales să se strice tocmai în această dimineață așa că a trebuit să merg cu taxiul care pentru mine este o oroare.

Urmează să primesc cel mai mare caz din cariera mea. Da! Am uitat să vă spun, sunt avocat și îmi doresc sa devin una dintre cei mai buni din țară iar cu acest caz sper sa mă propulsez cat mai sus.

Sunt avocat al apărării, iar clienta mea e singura suspectă în cazul morții soțului ei. Înjunghiere multiplă la nivelul toracelui si al gâtului.

- Nu putem să ne mișcăm mai repede? Îl întreb pe șoferul taxiului.

- Domnișoară, daca puteam o făceam deja.

Îmi scot portofelul si ii dau suma scrisă pe aparat si încă ceva bacșiș apoi trântesc ușa nervoasă. Orașul e atât de aglomerat la ora prânzului ca trebuie sa faci slalom printre oameni. Încă puțin și ajung, imediat in fata este tribunalul.

Sper sa nu arat chiar așa cum îmi imaginez, ridic mana sa îmi verific cocul când intra cineva in mine si in secunda următoare aterizez in fund iar geanta se varsă pe asfalt.

- Îmi pare rău doamnă, sunteți bine? Aud o voce îngrijorată si îmi ridic privirea spre cel care m-a doborât.

- Domnișoară, mârâi spre posesorul celor mai frumoșii ochi negri pe care i-am văzut vreodată. Înalt si bine făcut domnul din fata mea se apleacă și îmi aduna lucrurile . Simt ca mi-am pierdut glasul ceea ce nu as fi crezut ca e posibil vreodată. Parfumul pe care îl simt in aer este unul foarte masculin iar căldura ce mă invadează in unele locuri mă fac sa roșesc.

- Interesantă nuanța de ruj.

Încă mă holbez la el când realizez ca a vorbit din nou.

- E singura nuanța care mă avantajează, ii spun zâmbind.

Se ridică si îmi întinde mana pe care o accept sfioasă. Acum ca sunt din nou în picioare observ ca e mai înalt cu un cap ca mine, îmi întinde geanta zâmbind.

- Sunteți foarte îmbujorată domnișoara ă?

- Karina, iar dumneavoastră sunteți?

- Fabian la dispoziția dumneavoastră domnișoara.

E posibil sa te îndrăgostești la prima vedere? De fapt ar trebui sa mă întreb daca sunt capabilă să iubesc. De la vârsta de 16 ani nu m-a mai interesat partea masculina, de când... dumnezeule sunt in întârziere iar eu stau si mă uit la Adonis.

- Îmi pare rău sunt in întârziere, mi-a făcut plăcere si ii întind mana pe care el o ridică la gura. O căldură plăcută mă invadează si ii zâmbesc.

- Plăcerea e de partea mea.

Îmi retrag mana si încerc sa merg cat mai normal fără sa arunc nici o privire in urma. Urc scările tribunalului si fiindcă nu mă pot abține arunc o privire in spate. Mă așteptam sa îl vad încă acolo cu acel zâmbet fermecător, din păcate e ca si dispărut în mulțimea de oamenii.

- Fabian... Mă întreb cine era si ce se ascunde cu adevărat sub acel zâmbet.

Deschid ușa tribunalului si mă amestec printre oameni îmbrăcați numai in costume. Îmi desfac eșarfa alba de la gât și o îndes in geantă. În fața ușii trag aer in piept, apăs pe clanță si intru.

- Îmi pare rău de întârziere!

Multumesc @paper_smile  pentru coperta, esti o scumpa ca de obicei.

Am revenit cu ceva nou...am lipsit destul de mult de aici. 

Sper sa va placa!