Last Second Matters

Introducere

          O scrisoare pe masa lui. O scrisoare. Nu-i putea sa vina sa creada. Cine ore, care-l stie, o fii putut sa lase o scrisoare pe masa lui, de parca nu stiau toti ca nu are timp de pierdut cu niste cuvinte scrise, cuvinte poate false. S-a uitat la ceasul care-l purta mereu pe mana stanga, ora indinca ca era deja tarziu, a pierdut deja doua minute si patruzeci si sase de secunde in care se uita la plicul cel alb in care erau cuvintele unuia dintre cunoscutii lui.

         Alarma ceasului a inceput sa sune in linistea din camera lui. Alarma ceasului indica ca deja a trecut jumatate de ora. A intarziat, stia asta, dar ceva inauntru lui ii spunea sa citeasca scrisoarea, ii spunea ca nu pierde timp daca o citeste, ca poate fii ceva important.

-Un minut, nici mai mult, nici mai putin, spuse Jake, si cu o hotarare de otel ridica plicul de pe masa si il rupse, fara sa il intoarca sa vada de unde a venit. Inauntru erau trei pagini, scrise pe amandoua parti. -Prea mult- gandea el, dar se uita la ceas. Ora era patru si douazeci si cinci, avea timp doar de un minut, chiar daca putea sa termine sa o citeasca, sau nu.

Jake, imi pare rau ca trebuia sa se ajung la asta, sa-ti scriu o scrisoare ca sa pot vorbii cu toti, ca sa-ti spun ceea ce am pe suflet, dar princiipile tale nu te lasa sa vezi in viitor, nu poti si nu stiu cum pot eu sa te ajut.....

....