Cadoul Perfect! [ÎN SCRIERE ]

The perfect gift.

Am fost acolo și am văzut tot. Am fost mereu în spatele lor. Le cunosc fiecare mișcare , fiecare gest chiar și gândul pe care nu îl rostesc.

Le-am fost alături în cele mai întunecate momente și m-am bucurat enorm când ei erau fericiti . Vreau să se uite din nou la Mine , sa vină spre Mine și cel mai important să-Mi vorbeasca.

Trebuie să am răbdare , va veni și momentul acela când vor alerga spre Mine!

New York-ul este un oars foarte agitat de obicei , dar acum , în preajma sărbătorilor întrece orice măsură!

Sa vedem ce se mai intampla .

Micuța Kelly iese ca de obicei cu mama din bloc la ora 8:00. Ce frumoasă este astăzi ! Are rochiță cea roșie făcută de mama ei , asta înseamnă că are serbarea mult așteptată la grădiniță. Știu cât de mult s-a străduit mămica să lucreze la rochiță și Kelly a învățat poezia foarte bine.

Femeia Bătrână din colț este întodeauna întâmpinată de Kelly și bănuții care îi dăruiește zilnic pentru pâine. Astăzi se pare că este mai fericită. Mama i-a oferit mai mult ca de obicei , deoarece , vin sărbătorile .

Astăzi nu am mai lăsat soarele să strălucească , fiindcă nu vreau că razele soarelui să pătrundă în apartamentul lui Johnny și să se trezească . Știu că azi i se poate întâmplă ceva rău , așa că va întârzia puțin la liceu .

Dragalasa de Molly astăzi s-a trezit devreme . Nu am uitat că va merge să decoreze mall-ul pentru sărbătoare. Încă nu am putut uita zâmbetul strălucitor de pe chipul ei când a aflat că va fi responsabilă pentru ornamentele din centrul mall-ului.

Sunt atât de mulțumit de fiica Mea . Încă mai vorbește cu Mine . O iubesc atât de mult.

Însă sunt atât de dejamagit de acest oraș, Ei continuă să alerge , să fugă ,dar niciodată nu mă întreabă ce cred sau care este părerea mea . Se plâng atât de des , și uită să se bucure de lucrurile esențiale și importante .

"O să îl mai rabd . Să văd cât de departe pot ajunge . O să îl mai sap și o să continuu să îl ud. Însă , dacă nu va aduce rod îl voi smulge din rădăcina și mania Mea va fi peste ei. "

| Kelly si Mama |

- Mami, cred că le vor place tuturor rochiță făcută de ține. E superba!

- Ehh, ce să spun. Se putea și mai bine .

In ochii Mamei se observă tristețea. Își dorea o rochiță mai frumoasă pentru fetiță ei . Cea realizată de ea era întradevăr frumoasă , dar Mama a fost întodeauna o fire modestă . Acum , la doar 26 de ani , avea o scumpete de fetiță și o mulțime de griji.

Era atât de fericită acum 6 ani când aflase că va avea o față , dar dispăruse bucuria ca și cum nici nu existase. Iubitul ei o părăsise a două zi .

Ce putea să facă acum ? Cum se va descurcă? Dar, Cineva i-a trimis ajutoare și o prietenă adevarat !

Acum poate spune că este bine. Kelly îi aduce multă bucurie și iubire.

- Kelly, să ști că Mami este aici , da?

- Stiu , nu trebuie să îmi spui mereu asta , sunt față mare.

- Bine, dragă mea.

Si așa mica serbare la grădinița de lângă parc a inceput.

|Femeia Bătrână Din Colt|

- Doar atât am , sper că o să va fie de folos.

Batranica se uită cu bucurie la bănuții primiți de la un băiat cu șapcă verde.

" Pentru o pâine cred că este suficient" -gândi femeia.

Pe chipul bătrânei se pot observa cu ușurință cearcănele și ridiurile din cauza bătrâneții și a nopților nedormite. În ciuda ridurilor , ochii ei de un albastru intens parcă te purtau într-o poveste pe mare cu pirați și corabii.

Cum a ajuns așa ? De ce ? Este o poveste lunga .

Fusese o renumită actrița la teatru. Da, așa este! Această Bătrână care cerșea la colț fusese o frumoasă actrița pe scenă. Atâtea bucuri , întristări , furii necontrolate și priviri blânde au acaparat scenă și reflectoarele. Oamenii o iubeau , iar tot ei au alungat-o .

- Multumesc , spuse femeia.

Batranie îi plăcea enorm să studieze oamenii. Îi vedea în fiecare zi . Atât de mulți, cu atâtea probleme . Unii zâmbeau , alții erau triști ,nimic nou.

|Johnny |

Este liniște în apartament! De obicei așa este . El locuiește singur de când părinții au hotărât ca este mai bine așa.

- Nu cred , cât este ceasul?! Am întârziat la liceu . Doamne , de ce nu M-ai trezit?
Băiatul se pregătește repede și fuge pe ușă.
În timp ce așteaptă autobuzul care îl duce la liceul de Arte , aude o ştire nouă. Pe strada care duce spre școala lui s-a produs un accident acum câteva minute.
Sunetul produs de autobuz îl anunță că trebuie să se urce cât mai repede.

Intrând pe poarta liceului observa gașca de băieții care râd mereu de el.
În ciuda faptului ca este în ultimul an , nu poate rezolva nimic.

- Hey, Johnny, ce faci ? -îi spune roșcată în timp ce își așează bratul pe după umerii lui.

-B-bine. Tu? - spuse Baiatul deja îmbujorați.
Johnny niciodată nu era în centrul atenției, fetele îl ignorau, băieții râdeau de el , părinții l-au lăsat singur , doar roșcata mai era cu el .

|Molly |

- Încă un globuleț aici și sa scriem mare în centura "Isus s-a nascut" ,okey ?
Toți tinerii voluntari dădu din cap în semn de aprobare.
După 4 ore de muncă totul era perfect. Bradul era împodobit, oamenii de zăpadă sunt la locul lor , iar beteala strălucește puternic datorită instalațiilor.
Însă cel mai mult o bucura că acum toți vor vedea scrisul cel mare.

- Dați jos chestia aia care atârnă! În mall-ul meu nu puneți așa ceva!! - vocea groasa și înspăimântătoare se aude din spatele lui Molly.
Aceasta când se întoarse dădu nas în nas cu fiul patronului. " Bine ca este el. Poate pot sa-l conving "

- Știi ca încă nu ai ajuns tu la conducere ,nu? -spuse Molly curajoasă

- Iar tu știi că te pot concedia , nu ?

- Tot nu înțeleg ce Nu-ți convine ?

- Să dai imediat jos porcăria aia ! Acum!

- Este adevărat ce scrie! Ce ai vrea " Moş Crăciun s- a născut" ?

- Gata cu fotosinteza ! - spuse o vocea ușor amuzata .

Molly își îndrepta ochii spre cel care a rostit și răsuflă ușurată când întâlni ochii albaștrii a bătrânului Pardon.
Ea nu înțelegea Cum puteau fi atât de diferite aceste doua ființe. Una era blândă și răbdătoare, pe când cealaltă emana tensiune și ură.

To be...