O noua zi .Lafel de dureroasă ca restul,stând cu capul în jos și ochișorii închiși suporta noua ceartă a mamei sale .Tot ce făcuse,fusese doar să stea in curte,pe iarbă jucându-se de una singură.
-Copil fără respect ce esti !Temele le-ai făcut? Iți arde de joacă,de învățat terminarăm! Uite ce ai făcut pe rochie! Tipă din toți plămanii mama micuței fetițe ce stătea impietrită în aceași poziție de fiecare dată când dansa o cearta,chiar si fară motive,si din motive banale,ea tăcea si se invinovățea singură pentru ce făcuse.Timp de o oră jumătate,fetița stătu nemișcată.Avea obrăjorii roși si codițele dezordonate,din nou fu certată de acea femeie.Acea femeie care odată o considera mama perfectă.Pana când...după 10 ani in care cele două aveau o relație mamă-fiică stransă,legată,perfectă.Mama micuței Suzy,devenise rea,mereu,timp de un an,avea doar ură în ochi .Doamna Elena de regulă fusese mereu cea mai blândă,iubitoare și amabilă persoană. Pană cand...avu un vis oribil.Credea că fiica sa nu o mai iubea,doar pe ea o mai avea,insă era doar un vis.Suzy o iubea nespus de mult,ori cât o durea când aceasta o certa sau chiar batea,tăcea.Fără a ințelege de ce,se invinovățea pentru tot ce doamna Elena spunea. ”D-Da mamico, te rog iartă-mă.Ai dreptate...nu am avut grijă.” Spuse cu glas subțire si indurerat Suzy.Asta era singura sa dorința.Mereu spunea asta.Ea era printre cei mai buni din școalaă.Invăța in fiecare zi.Chiar și toata ziua uneori,pierdea toată ziua ața. Iți dorea să simtă din nou gustul libertății,al copiilăriei pe care 10 ani il petrecuse fericită langă mama sa.Avea totul...tot ce iși dorise.Era o familie simpla,modesta .Pe tatăl său nu-l cunoscu-se niciodată.Nu văzuse decât poze in albumul familiei .
Aceasta iși luă inima în dinți și fugi,cat putu.Se mușca se buzele micute si rozalii,erau invinetite.Se ținuse mereu să nu plângă in fața mamei sale de frică să nu pătească mai rău.Dar ea tot o iubea,nu conta cât de reu,sau cat de orbita de acel vis fals era de la o vreme mama sa.
Ajunse la bltă,unde era verde,si vesel.Doar flori colorate si parfumate ce iși combinau parfumul dulce de vară.Inmiresmaseră aerul ce adia lin,alungăndu-i de pe obrăjorii roșiatici,de dupa 2 palme ale doamnei Elena .Iși sterse nasucul de manecuța rochiței subtiri si albe pana sub genunchi apoi se așeză in fata a doua lalele,pe o piatră mare.Între cele două lalele era o panza de paianjen. Prinsă si creata cu multă atenție de un paianjen pe tulpina lalelor roze si roșii ca focul.
De odată,dupa cateva momente de cand incepuse Suzy să plangă un fluture micuț și galben,patat in pete mari si negre de culoare.Zburând gingaș in aer la inalțimea ghemotoacei dădu in pânză.Fată se sperie,văzând paianjenul,creatorul infometat al capcanei lipicioase din care nu mai putea scapa. Suzy luase parte la cel mai oribil lucru,moartea unui fluture,un sufletel neajutorat,atat de frumoas si sensibil. Plîngea si mai tare acum,afundându-se cu caputul in genunchii inchise ochisorii albastri si isi lasă parul blond prins din vina doamnei Elena,stangaci. Era doar o altă zi in care suferise.Bietul fluture. Nu stătu mult,apoi alt fluture aparu.Aceasta simți pe degetelul mic o pișcatură usoară.Mirată fata ridica căp-șorul si il observa.Mare si negru pe spate pătat in pete de nunanță mov inchis,iar pe fată alb-movaliu. Acesta parcă făcându-i semn să il urmeze,Suzy il urma pana la malul apei.Ridică capul,de odata un zambet mare aparu pe fata ei,lacrimand de bucurie.O lacrimă de cristal se scurse usor pe obrajorul ei.Un milion de fluturi zburand spre cer. Era superb,avea sufletul impăcat,văzuse ceva atăt de frumos.Totusi,ii părea rau pentru fluturașul acela,mort.Iși dori să-l poată revedea.Era asa frumos.Zis și facut,usor,usor parti din corpul fetei se transformară in fluturi colorati.
-Suzy! Se aude vocea ingrijorata a mamei.
Fetiță se intoarse si ii arată un zambet cald si slabit mamei sale.Ochii aceia plini de iubire si blândețe se reintorseseră.Insă târziu. Ajunsă la inima sa,aceasta se transformă intr-un fluture alb satirat cu negru.Zbura langă mama sa apoi,dansa deschise palmele si o primi in ele.Zambea,zambea si plangea de fericire.Totusi se invinovatea pentru ultimul an aproape de fiica sa.Fusese greu,si trist.Apucase Suzy doar sa-i zică ”Mamico...”. Suzy zbura langa obrazul mamei sale,si parca sarutandu-l iși lua ramas bun,amandoua cu inima impacată,zbura cu restul fluturilor spre cer.
