Misiune Cu Scântei

Capitolul 8

Am ajuns la locul de întâlnire, m-au pus sa ma droghezi, si-au dat seama ca nu sunt de partea lor, m-au fugărit, m-am împiedicat si a intrat Hailley. Atât imi amintesc.

Mai stiu doar ca imi deschid ochii cu greu si ma trezesc intr-o încăpere alba cu un miros înțepător de...spital? Ce caut eu aici?

Privesc afara pe ferestra si vad ca e noapte, apoi privesc ceasul care imi indica ora 3 dimineata. Ce zi este astăzi? De cat timp sunt aici?

Sub un bec slab, o zăresc pe Hailley. Ce cauta aici? De ce nu e la ea acasa la ora asta? Inițial am vrut sa o intreb ce face dar apoi, auzind ritmul respirației mi-am dat seama ca doarme.

Se chinuie sa stea pe un scaun din ala incomod in timp ce eu sunt întins in pat. Privirea imi pica spre mainile noastre care stau impreunate. Ce sa intamplat in timp ce am fost inconștient?

-Hailley! Spun in șoaptă si o strâng de mana . O vad cum se misca, semn ca se trezește. Hailley! Trezește-te.

-Taylor? Intreaba întinzându-se. Slava Domnului ca esti bine.

-Sunt foarte confuz si vreau sa imi explici tot ce sa intamplat dar asta maine.

-Bine. Spune isi freacă ochi.

-Pana atunci hai aici. Spun si ma așez in asa fel  sa ii fac loc langa mine in pat.

-Poftim?

-Hai aici.

-Nu

-Hailley! Nu te mânc! Stiu doar ca e ora trei, eu sunt in spital iar tu esti langa mine moarta de somn.

Ii fac semn sa se aseze langa mine. Face ce ii spun dar se vede pe fata ei ca se simte ciudat.

Si cum nu pot sa nu profit de ocazie, in timp ce sa aseaza langa mine, ii pun mana sub cap. Lucrul asta face ca sa ne apropiem foarte mult. Ma privește pentru cateva secunde in timp ce ea înghite in sec.

- Ma bucuria esti bine. Spune zâmbind apoi isi aseaza capul pe pieptul meu. Ii simt respiratia calda si peste cateva minute imi dau seama ca a adormit.

Ii dau cateva suvite de pe fata si trag pătura mai mult spre ea. O simt ca se fataie si isi aseaza mana stânga pe soldul meu drept ca intr-o îmbrățișate. Cand va afla dimineata va intra in pământ. Pana atunci pot doar sa ma bucur de mirosul eu plăcut. Imi așez si eu mana pe soldul ei si cat de mult as dori sa nu adorm pentru a putea întipări cat mai bine imaginea noastră in minte, somnul ma ia.

Dimineata, ma trezesc înaintea brunetei si remarc faptul ca nu am schimbat poziția de cand ne-am culcat.Cateva fire de par au ajuns pe fata mea iar dupa ce le îndepărtez, nu ma pot abtine sa nu ii maingai fata.

Cobor in jos, pe gâtul ei, pe umărul ei pana ajung la mana inca așezată pe sodul meu si imi strecor degetele printre ale sale.

Me misca, semn ca se trezește. Deschide cu greu ochii lasandu-ma sa absorb frumusețea acelei culori .

-Neata soare. Spun si ii zâmbesc.

-Neata. Spune cu o voce ragusita. Cum te simti?

-Destul de bine. Spun si ranjesc gândindu-ma la mainile noastre inca încrucișare.

-De ce te uiti asa la mine? Intreaba si se incrunta lăsând la vedere doua cute pe fruntea ei.

-Chiar nu te-ai prins? Intreb si ii arunc o privire ciudata.

-..nu? Spune mai mult ca o întrebare decât ca un raspund.