Midnight Orchestra

Midnight Orchestra {III}

Imi cer scuze pentru orice fel de greseala pe care o veti gasi in randurile ce urmeaza sa le cititi. :D

Partea a III-a: Presto Agitato

Venea.

Il simteam sau mai bine zis simteam atingerea muzicii,care se auzea fantomatic intr-un colt al mintii mele, insotindu-ma,avand grija sa pot fi identificata. Nu cred sa mai fi fost oameni pe strada ale caror minti erau invadate de sunetul hipnotizant al unei viori.

De fapt...nu mai era nimeni pe strada.

Vantul incepuse sa bata, facand frunzele copacilor sa fosneasca furioase si sa capete luciri mortale in razele palide si incarcate de energie ale lunii. Siluetele anorexice ale copacilor se intindeau infometate spre mine,cu degetele lor rupte sau contorsionate in mod grotesc, in timp ce eu alergam pe trotuarul cenusiu,din care pareau sa iasa siluete fantomatice. O durere surda imi pulsa in capul pieptului si mi-am impreunat mainile in locul cu pricina, disperarea la gandul de a ma opri din alergat, cuprinzandu-ma incet,asemenea unei degeraturi.

Drumul parea sa se lungeasca si, uitandu-ma cu coada ochiului, mi se parea ca totul pulseaza,se agita precum coada unui sarpe cu clopotei. Fiecare bataie a inimii ma lovea ca un pumn,lasandu-ma fara suflare,dar mi-am fortat muschii picioarelor sa continue sa functioneze, ignorand senzatia ca cineva imi sfasia bucati mari de piele si carne.

Imi simteam pielea de pe talpi jupuindu-mi-se si am icnit atunci cand o senzatie de umed mi se raspandi in gheata si un miros de rugina incepu sa imi umple narile deranjant.Simteam ca mi se dezintegreaza picioarele...Tot trupul meu tanjea dupa odihna si dupa imaginea acelei viori si sunetul clar...Voiam sa strang in mana mea arcusul si sa imi trec degetele peste corzile reci...

-Nu... trebuie sa.... ma opresc.Trebuie....sa....continui. 

Vioara se auzi deodata si am rezistat tentantului impuls de a privi inapoi.Eram mai desteapta de atat.Aproape ca am strigat de usurare atunci cand am vazut binecunoscuta cotitura la stanga.Casa mea era aproape acum,dar la fel era si muzica.

Icnind si apeland la ultimele resurse am bagat un sprint de care profesorul meu de sport ar fi fost mandru.

Imaginea casei mele aproape ca ma coplesi.M-am straduit sa nu ma impiedic tocmai acum.Gandul ca voi fi in siguranta in casa imi coplesea intreaga fiinta, facandu-mi imposibil sa ma mai pot gandi si la altceva.Cu un salt, am fost la intrare.

Am scos cheia din geanta si din cauza tremurului mainilor le-am scapat pe jos.Rezistand impulsului de a izbucni in plans,le-am apucat repede.

Sol.

Mi.

Re diez.

Inima mi-a tresarit atunci cand am auzit trosnetul cunoscut si ,de data asta plangand, am smucit usa,intrand in casa,tocmai cand simteam o mana rece atingandu-ma pe spate.Un marait adanc a rasunat de dupa usa inchisa,iar pe mine in momentul acela m-au lasat genunchii si am cazut pe gresia rece,in care se reflecta lumina lunii.

 Nu stiu pentru cat timp am stat acolo,pe jos,in intuneric.Tot ce puteam face era sa ma uit in gol si sa ma chinui sa respir.Holul parea sa isi modifice dimensiunile,lungindu-se la infinit, pe urma revenind la normal; umbrele obiectelor de mobilier din sufragerie dansau pe pereti modificandu-se ,rasucindu-se.Pielea mi se facu de gaina si cu miscari ezitante m-am ridicat de jos.

Picioarele imi tremurau si mi se puse un nod in gat care ma impiedica sa respir cum trebuia.

Era afara.Il simteam.O simteam.Notele se invarteau furioase ,biciuind aerul fara mila...