Paharelul de vin si cescuta de cafea sunt prescrise de doctor pentru ca, se pare, am tensiunea mai scazuta si sunt nitel "anemica". Domnu' doctor, ati gresit diagnosticul. Se cheama "lipsa de viata".
Stiti, domnule doctor... un lucru pe care nu ti-l spune nimeni este ca iubirea te poate ucide. Te lasa... fara viata. Sau mai bine spus, tu singur te lasi omorat si iti sapi groapa atunci cand accepti orice de la persoana iubita.
Da da... printre reclamele acelea cu "consumul in exces de X chestie dauneaza grav sanatatii" ar trebui sa existe si "iubirea in exces dauneaza grav sanatatii".
Nu e nimic daunator in iubirea asta atata timp cat ambele parti se daruiesc unul altuia in egala masura, se respecta si se accepta asa cum sunt, cu bune si rele la pachet.
Dar daca doar unul dintre parteneri se consuma prea mult facand pe plac celuilalt, devine doar atat: un obiect de placere, fara viata. Uitate vor fi momentele cand totul era bine, frumos, euforic, ca un drog.
Acum unul dintre parteneri vrea sa puna stapanire pe celalalt, sa-l schimbe, sa-l modeleze dupa propriile dorinte, fara sa-i pese de parerea acelei persoane. Ea nu mai este o persoana cu suflet, este o fiinta de companie ce trebuie sa faca orice oricand.
Unul pune spanire, celalalt cedeaza. Cedeaza pentru ca in sinea sa stie ca iubirea presupune daruiere. Deci, de ce sa nu-i daruiesti celuilalt ceea ce-si doreste, adica schimbarea ta? Hai fie, ma schimb eu, ii fac pe plac, si va fi din nou bine. Iubesc prea mult ca sa nu-i fac pe plac. Intelegi excesul?
Insa, cu timpul, schimbare dupa schimbare, cerinta dupa cerinta, renuntare dupa renuntare, se pomeneste ca ceva tot nu e bine. Si se uita in urma intrebandu-se: Cine sunt eu? Unde sunt, unde mi-e sufletul, unde-mi e viata? Pai... mi-a luat-o iubirea, adica, i-am permis sa mi-o ia. Si e prea tarziu, s-a dus.
Prea multe renuntari si schimbari conduc la moartea sigura. Fiindca aceasta renuntare este benevola, in numele iubirii, o pot numi simplu: sinucidere.
Ei bine, domnu' doctor, mai credeti ca vinul asta, oricat de bun ar fi el, poate sa-mi aduca inapoi sufletul?
CITEȘTI
Impleticirea Mintii
DuchoweMai beau un paharel de vin si dau drumul la "Impleticirea Mintii". Sa ciocnim paharul, caci ce altceva a mai ramas de facut? Nu e nimic nou (sub soare), ci tot niste vechituri de ganduri. Dar asa e vinul bun: vechi, nu nou.
