Sunt in aceast "invelisi" de ceva vreme. Stomacul a inceput sa se auto-digere. Nu mai rezist! Vad o mica taietura in "invelisi". Cred ca este sansa mea de scapare. Cu mica forta pe care o am, rup cat sa ies de acolo. Dupa ce corpul meu face cunostinta cu mobila rece, constat ca era sange cat puteai duce cu ochii. Carnea nu era de la un animal ci de la un om. Nu ma panichiez deoarece stiu ca este degeaba. Lumina provenea de la un gemulet mic pentru cei de pe nava dar urias pentru mine. Urc pana la el si imi dau seama ca nava era in mijlocul oceanului.
O bubuitura se aude. Era o usa prapadita dintr-un stejar care se deschide doar ca sa se inchida inapoi.
Inima imi sarise din piept. Ma speriasem degeaba. Cobor de la fereastra iar dupa aceea ma intrept spre usa. Ajung pe un hol intunecat. Cu "curajul " pe care il am merg spre urmatoarea usa.
CITEȘTI
Spre Nestiut
ParanormalInima imi ticăie tot mai puternic la auzul pasilor acestora. Sunt mai multi... si nu le convine ca hoinaresc prin aceste incaperi uriase. Totul este mai mare ca mine... ei sunt mai mari ca mine. Desi nu reuşeşte niciunul dintre acestia să mă prinda...
