te-ai plimbat
pe al meu suflet
călcând greu, de parcă ai fi mers
pe zăpada formată
din lacrimile mele reci.
în urma ta lăsai
numai dâre de lumină,
dând un sens, dând o motivație
acestui suflet să fie, pur și simplu.
pot spune că doar așa
am putut afla că, într-adevăr, există.
dar tu nu mai ești,
nu vei mai fi,
dar, oare, ai fost vreodată?
nu cumva doar gândul meu la tine
mi-a murdărit sufletul cu lumină,
născându-l în vidul pe care-l port în mine
așa cum ochii, buzele, gândurile tale
sunt purtate de tine,
însă nu pentru tine,
ci pentru altcineva?...
CITEȘTI
Sângerări
Puisipoezii scrise de mine sau texte alese când o văd dar nu e langa mine, când sunt la pământ, când mă lovește nostalgia cu vreo 80 km/h sau ... atat
