te-ai plimbat
pe al meu suflet
călcând greu, de parcă ai fi mers
pe zăpada formată
din lacrimile mele reci.în urma ta lăsai
numai dâre de lumină,
dând un sens, dând o motivație
acestui suflet să fie, pur și simplu.
pot spune că doar așa
am putut afla că, într-adevăr, există.dar tu nu mai ești,
nu vei mai fi,
dar, oare, ai fost vreodată?
nu cumva doar gândul meu la tine
mi-a murdărit sufletul cu lumină,
născându-l în vidul pe care-l port în mine
așa cum ochii, buzele, gândurile tale
sunt purtate de tine,
însă nu pentru tine,
ci pentru altcineva?...
CITEȘTI
Sângerări
Puisipoezii scrise de mine sau texte alese când o văd dar nu e langa mine, când sunt la pământ, când mă lovește nostalgia cu vreo 80 km/h sau ... atat