M-arunc într-o mare de necunoscut.
Plutesc; mă poartă aerul pe brațe.
Vorbesc, privesc şi mă opresc să te ascult,
Căci acum, cuvintele-ți sunt şoapte.
............................................................................
Şi te-ai oprit din povestit
Iar marea-n sufletu-i mă ține strâns.
Un poem la ureche mi-a rostit-
Mă leagănă pân' ce mă opresc din plâns.
M-a strâns mai tare-n brațe; mi-a cântat...
În clipa-n care pleoapele m-au trădat c-am adormit,
Un sărut moale, suav pe frunte mi-a lăsat,
Spunându-mi cât m-a asteptat şi cât de mult ea m-a iubit.
