Povestea are la bază o dragoste adolescentină neînțeleasă, urmată de pasiune! Vor exista și momente triste, de suferință suportate de protagoniști! Și în special dramă!
După mai bine de o jumătate de oră petrecută în apă, mă întorc pe plajă pentru că aveam de gând să stau să mă bronzez puțin! Iau prosopul și îmi șterg cu grijă pielea umedă apoi îmi pun ochelarii de soare și mă așez pe șezlong relaxându-mi fiecare participă a corpului. Dar bineînțeles că momentul meu de relaxare nu durează mult pentru că cineva se așează în fața mea astfel luându-mi întreg soarele. B:Ok! Cine a stins soarele? (Apoi îmi i-au ochelarii de la ochi și îl văd pe Nick cum stătea în fața mea admirându-mă din cap până în picioare mușcându-şi buza de jos.) N:Se poate stinge soarele, Belle? Nu știam! B:În cazul meu se poate! Chiar acum voiam să mă bronzez iar tu mi-ai luat întreg soarele, așa că dă-te! (Încerc să îl dau la o parte cu ajutorul picioarelor dar el în loc să se dea la o parte se pune peste mine și mă sărută.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Și cum asta nu ar fi fost tot, că așa e Nick, dacă nu e pasiune nu e nimic, începe să mă sărute din ce în ce mai pasional mușcându-mi buzele, coboară cu sărutările pe gât în jos și mă mai mușcă din când în când făcându-mă să scot gemete de plăcere, iar mâinile lui se plimbau de a lungul picioarelor mele strângându-mi coapsele. Într-un final realizez că nu e bine ceea ce facem pentru că ne putea vedea oricine și încerc să îl fac să înceteze și să se îndepărteze de mine.) B:Nick... (îi rostesc numele cu greu din cauza gemetelor de plăcere care îmi părăseau gura în fiecare secundă.) N:Da! Ce e? (Continuând să mă sărute pe gât.) B:Încetează... Acum... până nu ne vede cineva! (Dar bineînțeles că a fost prea târziu pentru că ne-a văzut Vlad și cum e el cu gura mare a trebuit să comenteze.) V:Aoleu, măi, luați-vă o cameră! Unora dintre noi ne e cam scârbă să îi vedem pe alții cum şi-o trag! N:Doamne, cât de nebun poți fi! V:Păi da' nu tu voiai să i-o tragi? Acum cine mai e nebunul? N:Tot tu! V:În fine! Du-te dracu' că nici nu prea mă interesează, doar să aveți grijă să nu mai faceți chestii deastea în văzul tuturor! (Apoi pleacă nelăsându-l pe Nick să mai spună nimic în apărarea noastră.) B:Acum înțelegi de ce voiam să te oprești? (Uitându-mă la el cu o privire înțepătoare, mustrându-l.) N:Zici că ești mama! Numai ea mă certa așa! B:Și ce crezi că ar spune mama ta acum dacă ar fi văzut ce ai făcut? N:Mi-ar fi tras două palme, ar fi țipat la mine și ar fi spus:"Nesimțitule, nu îți este rușine?" (Încercând să îi imite vocea și gesturile mamei sale. Era atât de amuzant încât nu m-am putut abține să nu râd.) N:Ce e așa amuzant acum? (Zâmbindu-mi calm și liniștitor.) B:Că te maimuțăreşti! Asta e amuzant! N:Măcar am făcut și eu ceva bun pe ziua de azi, te-am făcut să râzi! Apropo, am o surpriză pentru tine! Și cum știu că nu vrei să te vadă nimeni că te întâlnești cu mine, surpriza nu va avea loc la vilă așa că va trebui să pleci de la vilă pe la 20:30 și găsești tu un pretext pe care să îl spui prietenelor tale! B:Ok! Acum pleacă! N:Ce? De ce? B:Pentru că trebuie să pleci, ai uitat? N:Și dacă nu vreau să plec? Ce îmi faci? B:Îți dau două palme peste față așa cum ți-ar fi dat și mama ta, numai pleacă! N:Bine, bine, plec! (Se îndepărtează puțin de mine dar se întoarce înapoi imediat.) N:Dar stai așa! B:Aoleu! Ce mai e! (Îmi dau ochelarii jos enervată şi ridicând vocea puțin.) N:Măcar pot sta să te privesc? B:Ce? Nu, categoric nu! Acum pleacă! N:Dar... B:Pleacă! (Arătându-i cu degetul direcția stângă.) N:Bine! Plec! (Face fața lui de copil bosumflat și pleacă spre bar îndepărtându-se de mine. Însfârşit mă puteam relaxa fără să mai fiu întreruptă! Îmi pun ochelarii înapoi la ochi, mă las pe spate pe șezlong și oftez adânc însfârşit bucurându-mă de liniște.) Perspectiva Irinei. Ieșeam din apă liniștită cu gândul să mă duc să mă aranjez puțin pentru a mă duce să vorbesc cu Nick, dar nu îmi vine să cred ce văd. Se pare că Nick stă în fața Biancăi discutând ceva care se pare că o bucură pe Bianca și o face să se simtă bine. Oare Bianca m-a mințit atunci când a spus că se va despărți de Nick și mă va ajuta să mă apropii de el? Nu, așa ceva nu se poate întâmpla! Doar Bianca e prietena mea în care am încredere și sunt sigură că s-au despărțit și acum sunt doar prieteni. Și un zâmbet imens pe chip îmi apare atunci când observ că discuția lor s-a cam aprins, astfel Bianca fiind vizibil enervată și deranjată de ceea ce îi spune Nick. La un moment dat acesta renunță în a mai vorbi cu ea și își vede fiecare de drumul și de treburile lui. Mă întorc spre șezlong meu satisfăcută și zâmbitoare de ceea ce am văzut dar mă ciocnesc de Martin. I:Au! Ce naiba ai și tu? (Îl întreb enervată de faptul că am căzut din vina lui.) M:Nu eu sunt cel care nu se uită pe unde merge! (Apoi mă ajută să mă ridic.) I:Mersi! Și bine, ai dreptate! Eu am fost de vină! Eu nu mă uitam pe unde mergeam! Scuze! M:Nu-i nimic! Se pare că ești atât de îndrăgostită încât nici nu te mai poți uita pe unde mergi, nu? I:Despre ce vorbești? (Apoi mi-l arată cu privirea pe Nick privindu-l cu subînțeles.) I:Eu cred că te înșeli! Nu e ceea ce crezi tu! (Încercând să mint dar nu prea îmi iese.) M:Acum mă mai faci și orb și prost, nu? Ascultă, oi sta eu mai mult cu Vald dar nu am ajuns atât de prost și de josnic ca el! Deci, spune-mi, nu ai încetat să îl iubești pe blegul de Nick, nu? I:Nu! (Apoi privesc tristă în jos.) M:Și până la urmă de cât timp ești îndrăgostită de el? (Dându-şi ochii peste cap.) I:De 3 ani! M:Cât?! De 3 ani?! (Mă întreabă uimit.) M:Femeie, tu ești nebună! Ce ai? Cum să fi îndrăgostită de un asemenea bou? Mai ești îndrăgostită de el și de 3 ani și nu ai făcut nimic! I:Cum aș fi putut să fac ceva când el era atât de nebun și sălbatic? Uneori mă și speria, dar m-a atras la el sufletului lui bun, deși făcea numai prostii, privirea lui blândă și grijulie și felul în care se comportă cu mine mă atrăgeau și mai mult la el! Și mai ales m-a făcut să înnebunesc și am prins mai mult curaj de a vorbi cu el de când s-a mai cumințit! Și nu mai e omul care era! M:Bun, ai dreptate în asta! S-a schimbat mult, dar cu toții știm că Nick nu e pentru tine! Te-ar putea răni în orice moment! La cât de vulnerabil şi încăpățânat e și mai ales că stă prost și cu nervii, eu nu te văd bine lângă el! De ce vrei să îți faci rău? De ce nu îți cauți pe cineva mai bun, care să îi pese de tine și să aibă grijă de tine? Nu vezi că el nici nu te mai privește de când a apărut Bianca? Se vede că e înnebunit după ea și că ea l-a făcut să se schimbe și să devină tipul care este acum! I:Taci! Te rog, taci! De ce îți place să răsucești cuțitul în rană? Crezi că eu nu știu și nu văd lucrurile astea? Dar ce vrei să fac dacă acum m-am trezit la realitate! Și nu îmi pasă cine îl mai iubește! Vreau să fie al meu și voi face tot posibilul să îl apropii de mine, chiar dacă nu mă voi mai înțelege cu Bianca! M:Doamne ferește! Ești nebună! Ce ți-a făcut, mă, ăsta? Ți-a dat cu praf de stele în ochii? Ce Ți-a făcut de ai devenit așa? Spune! I:Atunci când iubești ești capabil de orice! M:Bine, poate așa e cum spui tu! Și având în vedere că și eu iubesc pe cineva, ce ar trebui să fac? Să fiu tot așa nebun cum ești tu? I:Nu! Să încerci să îi arăți că o iubești, așa cum voi face și eu cu Nick! M:Ok! Să știi că tu ai spus asta și voi încerca! (Apoi îmi ia fața în mâini sărutându-mă delicat.
