De obicei,obișnuiesc să merg pe acoperișul blocului,pentru a scrie cântece și pentru momente de reculegere în momentele grele.
Erai și tu acolo,cred că desenai ceva.
Te-am analizat doar din spate,mi-era prea rușine să vin mai aproape.
Păr negru ca abanosul și destul de ciufulit,hanorac negru,blugi negri și de asemenea teneși negrii.
M-am așezat pe cimentul prăfuit,și mă gândeam la ce s-a întâmplat azi la școala.
Nu trecu mult timp,și,îți iei blocul de desen și creionul indreptandu-te spre scări.
Ai trecut pe langa mine,nicio privire,niciun zgomot.
Ți-am văzut chipul,mirobolant.
Alb ca spuma laptelui,ochi verzi și buze cărnoase.
Nu pari a fi prea fericit..
