Inevitabilul prolog

210 18 6
                                    

Ma trezesc la fel ca în fiecare zi, cu un pupic dulce,o îmbrățișare si minunata cafea bine meritată.
O viata perfectă,așa-i? Ei bine,când îți dai seama că proverbul ,, Nu judeca o carte după copertă '' este adevărat,nu vei mai crede asta. Da,este bine acum,dar, copilăria mea nu a fost asa de frumoasă. Ia sa vedem... cu ce oare sa incepem? Ei bine,să mă prezint.
Sunt un băiat pe nume Oto. Am ochii verzi,iar părul meu este de un roșu-trandafiriu,cu puțin alb la varfuri,din cauza traumei avute în frumoasa mea copilarie. Am 1,56 metri, știu, un pitic,dar asa îi place iubitului meu. De ce iubit? Deoarece sunt homosexual. Am fost abandonat de părinții mei ,și am fost lăsat în grija unchiului meu care... nu contează,oricum,cui îi pasă?
Acum... unde am rămas,înainte sa încep acest minunat prolog, a,da....

........................................................................

Hei,puii mei de unicorn, ce mai faceti voi, eu bine,m-am apucat de cartea asta promisa acum 1000 de ani,nimic nou. M-am gândit că ar fi bine sa scriu alta,avand in vedere ca la cealalta carte ,care a fost de tot rahatul am ajuns la 95 persoane care au citit-o. Sper să merite aprecierile si timpul vostru. V-am pupaaat!😘❤😂😀😄

 My love, my boyUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum