M-avânt spre cerul negru, fără stele,
Ce mă privește gol și făr' de lună,
Aștept sclipirea nopților de iarnă
În luminițe aurii de stradă.
Oftez când nimeni nu e-n jur să vadă
Cum fulgii mari și albi, în cer se-adună,
Și-și lasă atingerea rece... caldă
S-alunece pe chipul meu pierdută.
O scânteie, de ochi mi se agață;
Un surâs trist se-aude-n densa ceață,
O mână pe umăr, cu greu se-așează,
Mă-ntorc spre ieri, să sperăm împreună.
Sclipiri pentru cer, se aprind nostalgii,
Demult uitate, asemeni unor priviri,
Așteptăm un destin, așezat în toate,
În vieți omenești, cinstit să ne poarte.
CITEȘTI
Twisted words
Puisi"Sunt emoţii care se produc în noi fără ştirea noastră, îi răspund. Acestea ne consumă şi ne determină cel mai mult." Marin Preda
