Viata mea? Viata ta? Cine stie?

Inspiratie

    Nu stiu multe încă. Nu ştiu dacă am evoluat ca persoană sau ca scriitor, nu stiu nici macar daca fac bine ceea ce continui sa fac. Nu stiu daca m-am schimbat sau doar vad lucrurile putin  diferit si nici daca peste cativa ani voi rade de mine singura prin casa cu o cana de cafea langa mine, care de fapt ar fi inlocuirea canii de ceai pe care inca o ador. Inca nu stiu.
     Uneori imi e greu sa sciu, uneori imi lipseste inspiratia si imi iau cateva zile libere, zile care se pot transforma in saptamani in cazul meu, pana gasesc persoana, locul sau situatia care imi alinta sufletul si ma face sa imi pornesc rotitele si sa creez. Asta numesc eu inspiratie.
      De multe ori ma surprind ganditoare la ce cred oamenii despre ce scriu, caci daca ma gandesc ce cred despre mine, m-as inchide intr-o cutie. Nu stiu daca ar trebui sa conteze atat de mult, nu vreau sa tin cont de ce-mi spun altii, fiindca doar aici, printre aceste randuri, ma mai pot simti libera, vie si colorata, in ciuda acestei lumi sumbre.
     Nu stiu cand sa ma opresc din vorbit, din scris, din spus vorbe care probabil nu conteaza pentru unii dar care sunt atat de importante pentru altii, ca mine. Nu scriu doar pentru altii, scriu si pentru mine, pentru ca, macar in asta, vreau si eu sa imi permit sa fiu macar putin egoista, sa stiu ca e momentul meu de pace, momentul meu in care degetele imi alearga frenetic pe taste, ochii incercand sa le faca față, iar gandurile imi zboara in continuu prin cap, repetand pentru saracele mele degete. Momentul in care stau pur si simplu, dar adrenalina se face simtita din senin, iar inima o ia la goana, acel moment in care sufletul imi tipa ca doreste mai mult din acest drog pe care i-l administrez destul de rar in absenta inspiratiei. Pana la urma iti trebuie si seringa pentru heroina, corect? Si totusi mai e ceva la baza inspiratiei, ceva fara de care probabil ca totul ar cadea intr-o prapastie infinita a uitarii si nepasarii, aceasta e dorinta, e acolo mereu, chiar si cand nu am inspiratie, e acolo mereu, strigand si incercand sa ma readuca printre randuri. Dorinta e la fel pentru toti, noi toti am cunoscut-o, cantareti, actori, scriitori, visatori de orice fel. Poate iti este draga sau poate nu, poate o folosesti sau poate nu, dar un lucru e clar, ca e acolo indiferent de situatie, se simte in fiecare nota a unui cantaret, iar ea se transforma in fiorul de pe corpul celor care il asculta. E acolo, in adrenalina simtita de scriitori si in pofta cititorului pentru acele cuvinte, e in emotia actorului care se transforma in aplauzele spectatorilor, e acolo in fiecare visator ce o poate observa doar transformand-o.