Pierdută printre Cuvinte

Anotimpurile

Ai fost în vis frumos. Ai fost un chip de înger printre problemele mele nesfârșite. Mai ții minte cum ne-am cunoscut? Desigur, nu, pentru că n-am făcut-o niciodată cu adevărat, pur și simplu ai fost o iluzie efemeră. Și odată cu frunzele de toamnă, ai plecat din gândurile, emoțiile și trăirile mele.
Acum aș vrea să te readuc înapoi, as vrea sa zâmbim, aș vrea să trăim iar și iar clipe dulci, inedite. Acum te doresc așa mândru , orgolios, curajos, te doresc pe tine întreg, cu toate defectele și virtuțile tale. Aș vrea să-mi încălzești sufletul umplut cu zăpada de-afară, fii o sobă în zilele geroase de iarnă.
A venit primăvara și odată cu ea, noi iubiri, noi speranțe, noi întâlniri. Nu te mai văd, nu te mai simt, doar o parte din arhiva ecoului meu mai râvnește spre tine.
Da , te urăsc cu toată inima și tot cu ea însăși te și iubesc și mai mult. Recunosc . Mă mint când spun că vara asta te-am uitat. Nu , timpul nu m-a făcut să te uit. Dar cum e posibil să-ți uit chipul, ochii senini ca cerul unei nopți înstelate, părul tău mereu încâlcit și buzele alea cărnoase.
Un an , un an a trecut, un an cu gândul la tine , dar azi te-am văzut mai senin ca oricând , eram fericită și eu fără măcar să înțeleg de unde-mi izvorăște fericirea.
Eram fericiți amândoi. Nu nu eram amândoi. Tu erai tu, iar eu fericită lăsată în lumea-mi nebună. Și am trecut așa unul pe lângă altul fără măcar de un "Bună".