Încet...chinuitor de încet am să renunț la credință
Și încet visătorii renunță la vise
Căci noi avem durere și numai suferință
Și speranțe false lăsate promise.
Încet eu sunt când tu nu ești...
Încet sunt prea mult eu
Încet începi să îmi lipsești
Și să-mi dispari instantaneu.
Încet nu mai rămâne nici urmă de noi
Ne-a suflat un vânt sălbatic
Și-am rămas doar eu, din doi...
Cu-n suflet singuratic.
Încet adorm,dar la tine mi-e visul
Încet încerci s-omori ceva ce-i deja mort
Încet se va sfârși abisul
Și iar mi-ai luat ce-am avut...tot
Încet plâng clipe negre și mă voi distruge
Încet o să cad în pământ și în gheață
Încet mă sting și moartea mă ajunge
Încet...chinuitor de-ncet am să renunț la viață...
