Stii ca viata ta se destrama cand iti dai seama ca nimic in jurul tau nu mai functioneaza. "E gresit sa cedezi, trebuie sa lupti" ar spune oricine din exterior, dar cand lucrurile devin din ce in ce mai rele, iti este greu sa lupti pentru fericirea ta . Ajungi acasa dupa o zi lunga de munca, te schimbi, mananci ceva si te pui in pat. Acum incepe dezastru. Te gandesti la probleme, la rezolvarea lor si apar altele. Langa tine este el, dar nu ii poti spune ce simti, vrei sa il protejezi de greutatile tale si taci. Adormi spre dimineata si visezi ca toate probleme tale s-au rezolvat si esti insfarsit fericita, dar te trezesti si te lipesti de realitate. Realitatea in care nimic nu se rezolva asa usor, realitatea in care te scufunzi din ce in ce mai mult ! Vrei sa visez incontinuare, dar trebuie sa te duci la servici, din nou...Realizezi ca viata e asa de scurta...nu ai timp sa visezi. Si lupti, si muncesti, si rabzi, si speri ca poate maine se v-a intampla o minune ! "Speranta moare ultima" , dar sperand in fiecare zi ca maine va fi mai bine, timpul trece si tu te duci odata cu speranta, neschimbandu-se nimic in viata ta de pe o zi pe alta. Te-ai maturizat, nu mai esti copil. Constientizeaza ca nimic si nimeni nu e perfect. Nu exista perfectiune. Tu doar o creezi in mintea ta. Asta este sirul vietii: Te nasti, cresti, muncesti pentru existenta ta si mori. Totul se duce, dar se duce prea repede. Viata e atat de scurta...Ajungi sa nu te mai cunosti pe tine. Te schimbi, slabesti, te uratesti, si te intrebi, de ce nu ai norocul unora sa te nasti bogat sa iti poti intretine frumusetea. Muncesti si tot muncesti sa fie bine. Dar tie cand o sa iti fie bine ? Tu cand o sa fii fericita ? Maine ? "Speranta moare ultima" Viata e scurta. Nu ai timp.
