Ne Vedem Sub Vâsc - ediție de crăciun

😍

Acum știți cum l-am cunoscut pe Leo și cât de repede am trecut la orizontală cu el. Poate ar fi trebuit să mă las mai greu.
Neah, era prea sexi ca să amân și oricum nu avema de gând să pierd timpul prin Lincoln foarte mult timp.
Dar o să fie greu să revin la viața mea obișnuită. Sper să rămânem prieteni, poate chiar o să o vizitez pe Rhonda mai des.
Un lucru e sigur, Leo (Leopoldo - probabil părinții lui l-au detestat) Donovan mi-a oferit cea mai frumoasă săptămână din viața mea.
Și nu vorbesc numai de sex (care apropo, este cel mai bun din viața mea).
M-a făcut să râd mai mult decât îmi amintesc să o fi făcut vreodată. E un om amuzant și știe să facă o fată să se simtă specială.
O să-mi lipsească. O să-mi lipsească tot. Și o     să-mi amintesc zâmbind:

•Atunci când am aflat de fapt ce fel de doctor e el...
*
Am coborât să fac cafeaua după toată confizia cu numele și ca să nu avem discuții, Leo mi-a spus, cu multă rușine în glas că numele lui e Leopoldo, nu Leonard cum se așteaptă toți. Evident, am râs de el cam jumătate de oră.
Am făcut clătite și am luat micul dejun în fața focului. Atunci mi-au atras atenția pozele cu el înșirate pe șemineu. Nu știu cum mi-au scăpat seara trecută, pentru că toate ramele sclipesc și au ornamente mari. M-am ridicat să le văd mai de aproape.
Leo absolvind facultatea; într-o poză de grup cu foarte mulți oameni care presupun că sunt familia lui; câteva poze cu el din Europa;
—Aia e...mamei îi place să înrămeze fotografii. Ea le-a aranjat.
O ramă din trei bucăți încadra poze cu el în halat medical. Avea mâneca scurtă strânsă pe mușchi - la naiba, arată bine. Era înconjurat de foarte multe animale - în una din ele un cal, a doua cu trei feline care cred că sunt leoparzi ( inginerii nu prea știu biologie), iar atreia cu el aplecat peste o ladă plină cu pui de pisică.
—Ai vreo rezervație de animale sau ceva?
—Nu, sunt de la muncă.
—De la muncă?
Stai puțin...
—Adică nu ești doctor de oameni?
M-am întors la el și mi-am pus mâinile în sân.
Leo a scos un hohot sănătos de râs.
—Nu. Nu, sunt veterinar, Cass.
Am ridicat o sprânceană batjocoritor.
—Ok, domnule doctor, nu mai ești deloc așa impresionant.
—Mi-am pierdut tot farmecul, nu? Ah, trebuia să știu că te culci cu mine pentru diploma mea.
—Exact. Cum de te-a lăsat Kelly Ann să-i tratezi fiica? Știe că tu doar te joci de-a doctorul cu o grămadă de pisoi?
—Fiica ei? Oh, nu, Brandy e un porc.
—Un porc? Un porc pe nume Brandy?
—Da, Kelly Ann și familia ei au crezut că este un porc pitic, s-a dovedit că nu e așa, dar era prea târziu. Acum are o sută treizeci de kilograme și este animalul lor de companie.
—Ha, și pe mine m-au refuzat când am cerut un hamester. Trebuie să îi spun asta mamei.
—În apărarea lui Brandy, e un porc adorabil.
—Cum te-ai hotărât să te apuci de medicină veterinară?
S-a ridicat și a venit în fața mea.
—Am crescut la fermă, am știut mereu că vreau să fiu veterinar.
—Și eu care am crezut că ești Doctor Sexy, iar tu ești doar "Doctor Rezonabil". - îmi place să-l tachinez, o să țin pentru mine că mi se pare adorabil că un bărbat care vibrează de la atâta testosteron își dedică timpul muncii cu animale.
—Hei, am pacienți importanți.
—Nu mai ai cum să mă impresionezi.
—Am fost doctor pentru Bo și Sunny.
—Cine?
—Bo și Sunny. Câinii familiei Obama, au fost pacienții mei.
—Nu se poate.
—Se poate, am poze.
—Credeam că lucrezi la clinica din Lincoln.
—Am fondat-o, eu și tatăl meu, după care un coleg din Chicago m-a recomandat pentru postul de la Casa Albă și m-am relocat în Wahington, dar vin la clinică de câteva ori pe lună.
Am făcut un pas spre el și am ridicat capul ca să-l privesc în ochi.
—Bine, poate sunt puțin impresionată. Chiar îl cunoști pe POTUS?
—Fostul președinte, am refuzat să-mi mai prelungesc contractul când s-a schimbat administrația.
—De înțeles, acum singurul animal de la casa albă e părul președintelui ales.
Am râs amândoi.
Chiar eram inpresionată.
—Știi, se poate să fiu chiar excitată de această descoperire.
—Păi, Cass, mereu m-am gândit că aș fi putut fi un bun ginecolog.
—A, da? Arată-mi.
Și mi-a arătat...de două ori. Când am ajuns acasă deabia mai puteam să merg.