Stăpâna lui Anubis

Întâlnire din greșeală

          《Salut Everyone numele meu e Cristina dar normal toți îmi spun Crissssssss. Nu serios chiar lungesc acolo s-ul. Porecla dacă pot să îi spun așa este din copilărie deoarece când începusem să vorbesc nu știu de ce dar numai așa puteam pronunța s. Îl lățeam și lungeam kilometrii. Tata mi-a povestit că, cu mare greu am reușit să vorbesc ca lumea. Însă de atunci porecla mea e Crissssssss, depinde cu câți de s vrea fiecare. Sincer uneori e atata de enervant de îmi vine să sar la bătaie. Dar asta e și n-ai cei face. Ce să mai spun daspre mine? Sunt blondă (natural!!), am 17 ani, înălțime *sunet de tobe* 1.69✌✌✌. Da știu mă trag din giganți deși părinți mei sunt scunzi mai mult am moștenit înălțimea de la bunicul din partea tatei. O pălugă de om!! Are aproape 2 metrii înălțime deci doi metri. Sincer sper să nu mă fac și eu la fel ca el că mor fără bărbat. Când m-or vedea vor fugi spunând că ciupacabra există iar eu nu vreau să spună asta. Oricum să mai spun ceva despre mine cum ar fi că am ochii de culoarea albastru normal. Trăiască albastrul culoarea mea preferată și iubită de toți și toate. Sincer asta e culoarea dominantă în garderoba mea. Mereu când îmi cumpăr haine sau încălțăminte întreb prima și prima dată "aveți și pe albastru?". Vânzătoare-le au o zonă specială cu articole albastre doar din cauza mea. Nu serios chiar au o mică zonă cu tot ce e albastru din cauza mea. De atâtea ori am pus acea întrebare de cred că s-au săturat. Bun bun bun să vedem ce să mai spun. Am o grămadă de piercing-uri în ambele urechi. Ador muzica dar sunt afoană, îmi place să desenez dar o fac mai rău decât un copil de cinci ani. Cu dansul stau....... sincer nu stau nici de cum, când mă vede fuge de mine spunând că și un elefant cu un singur picior dansează mai bine decât mine. Sau așa îmi spun prieteni mei inimoși și modești. Da ce să fac tot îi iubesc. Csf n-ai csf cum să îi urăsc sau să mă supăr pe ei din atât. Dar să continuăm subiectul meu preferat adică eu. Da da știu sunt un dezastru mergător dar nu în totalitate. Mă precep de minune la matematică și engleză. Măcar la atâta nu? Să vedeți ce populară sunt la teste când toată clasa ar vrea să stea în bancă cu mine. Dar profa ne strică planurile cu cea mai eficientă modalitate. Câte unul în bancă iar pe mine mă mută la catedră. Dap la teste eu sunt profa. Cel mai nasol pentru colegii mei dragi și scumpi. Cea mai aspră pedeapsă. Câte unul în bancă, ea se plimbă printre ei, telefoanele în cutie la intrare, dacă vorbești/miști/faci orice alceva în timpul testului în afară de scris se pune ca, copiat. Și pe masă ai voie cu doar două pixuri, creion, ascuțitoare, radiera și linarul. Nu ai voie cu tot penarul ca tot omul plus eu la catedră. Așa bine mă vede de și când clipesc mă vede. Profa de mate sincer îi o spurcată și o....o....o Doamne feri să aveți așa o profă. O dată am dat cu mâna pe la ochi și îmi intrase ceva în ei și ca tot omul mă ustura și clipeam pt că mă durea și face profa către mine dar fiți atenți cum" Cristina ce dracii ai? Te-ai retardat de dai așa din ochii? Ai băut ceva sau te-ai drogat?". Vă dați seama ce era în mintea mea atunci? Vroiam să o fac în toate felurile posibile si imposibile dar m-am calmat și am spus că pur și simplu mi-a intrat ceva în ochii. Apoi crizata a început un adevărat circ și scandal și discursul lui zăbedeu de am ajuns să aflăm că ea la școală avea nu știu ce minuni și prosti. Că afară era viscol și ei tot veneau la școală că avioane și zmei iar noi că avem toate condițiile chiulim și nu ne interesează nimic în afară de telefoane. Că ea învăța la lumânare și mai și muncea acasă și tot era premiată. Că noi nu știu ce și nu știu ce. Dar retarda de mine o întărâta mai tare și mai tare și comentam. Cred că sunt singura din clasă care are curajul ăsta, la mate vorbind, de ai comenta profei. Am numai 10 pe linie la mate deoarece mă știu BOSS nu alta. Restul stau cuminți până o să termine liceul apoi să nu credeți că va mai avea spurcata aia roți la mașină. Nu serios i-am mai făcut asta unei profesoare când am terminat clasa a opta. Parcă era aia de muzică, pui al dracu era și aia.》
Ema- Hei Crisssssss ce faci?
Eu- Numa bine rău la nime.
Ema- Tulai ce mă bucur.
      《Ema e unul din prietenii mei cei mai buni. De unde vine Ema dacă el e băiat? De la Esmeralda. Glumesc de la Emanuel dar îi cam no. Mereu am vrut o prietenă căruia să îi spun Ema dar cum nu am îi spun lui. Apropo acum suntem în ora de Română dar facem cu bibliotecara deoarece aia are treabă cu clasa ei. Ea are clasă terminală adică de-a 12 și nu știu ce tre' să facă așa că noi suntem singurii. Adică nu complet singuri dar știți ce vreau să spun. Stau în bancă cu una dintre colege dar azi e absentă iar Ema tocmai s-a decis să se mute lângă mine. Normal el stă chiar în banca din spatele meu adică ultima de pe rând în partea de la geam lângă caloreferul cel cald în zilele de iarnă. El nu suportă să nu stea la geam deci mutarea lui lângă mine chiar ma surprins. Oare chiar e el? Momentan stă cu capul pe bancă uitându-se lung și intens la JE.》
Eu- Helooooo puștiul! Cine ești și ce ai făcut cu Ema?
Ema- Ce întrebare mai e și asta?
Eu- Păi de obicei Ema al meu nu stă nici unde altundeva decât la geam. Deci tu nu ești Ema.
Ema- Mmmmm? Ema al tău? Sincer vorbind azi ma trimis pe mine la școală una din clonele sale deci tre' să accepți situația.
Eu- Ahhhhhh dar ce șocată și rănită sunt în acest moment. Ema are clone și mie nu îmi spune?
Ema- Hopa mi-a scăpat.
Eu- Gata nu mai vorbesc cu trădătorul ăla afurisit. De acuma voi vorbi doar cu clona Ema.
Ema- Chiar dacă nu sunt originalul?
Eu- Mă multumesc și cu reziduri ca tine.
Ema- Helo helo gata gluma sunt eu Ema.
Eu- Ema chiar tu ești? Nu știu dacă pot avea încredere în tine.
Ema- Eu sunt, eu sunt.
     《 Apoi începem amândoi să râdem ca apucații de ne face bibliotecara semn să păstrăm liniștea. Ne cerem scuze pentru gălăgie apoi ne vedem de ale noastre.》
Eu- Da sincer acuma cum de mi-ai facut onoarea de a te muta cu mine în bancă fără să mă izgonești de la fereastră?
Ema- Colegu pute așa că am venit lângă tine.
Marian- Mă-ta pute nu io înțeles?
Ema-*își ridică capul de pe banca* Ce mă?
Eu- Vezi mă bat linioară man nu te lua de Lili că face urât ăsta micu.
Marian- Eu nu m-am luat de Lili ăsta so loat de mene.
Ema- Vezi cum vorbești mă copchil făcut din flori să nu spun altfel că de Lili nu te ei tu. Hauzi??
Marian- Roger!!!
Eu- Da auzi Ema pui de ce îl superi pe copilu meu din flori spunând că pute. Sincer eu nu simt duhoarea.
Marian- Exact. Why?
Ema- Nu pute a jeg ci a parfum.
Marian- La vreme dacă put a jeg n-ai treabă.
Eu- Mă copchil din flori poate lu ăsta micu îi place mirosul naturel.
Marian- Bine spus*batem palma*
Ema- Bă voi nu înțelegeți.
Eu- Ni mă că acuma ne face proști/bătuți în cap.
Ema- Asta sunteți și fără să vă fac eu. Aiciea îi vorba că merosul, mireasma asta nu îmi place. Nu îmi place mie parfumul ăsta.
Marian- Nici mie frate. Faza îi că fratimi-o o cumpărat nu știu ce parfum pentru el și lo testat azi dimineață pe mine. Că altfel nu veneam eu puțind așa.
Ema- Deci recunoști că puți?
Marian- Da recunosc.
Eu- Mă ăsta micu nu te mai tot lua tu de copilul meu din flori că să enervează Cristina.
Marian- Așa maimi din flori.
Ema- Gata Cristino nu mă mai iau. Și apropo di șe îmi spui tu mie ăla micu când eu sunt mai înalt ca tine? Hăăă?
Eu- Because așea vor mușchii mei. Și fără alte comentarii că vă sparg.
Ema- Ok ok.
      《 Marian este al doilea cel mai bun prieten al meu. Eu, el și Ema ne știm din fașă dacă pot să spun așa. Am făcut gradi, clasele I-VIII împreună iar acuma liceul o să fie molipsit cu prostia noastră. Pentru că ne știm de mici ne permitem să mai facem unele glume pe care nu le facem chiar cu oricine. Mai ales nu mi-aș permite să bag mama altui coleg în discuție cum fac cu ei. Sunt sigur că și pentru ei este la fel. Pe mama lui Ema o cheamă Liliana dar după cum se vede îi spunem Lili chiar și când suntem cu ea de față. Normal vorbim la per-tu căci ne dă aceasta voie de nu, nu ne permiteam să vorbim așa. Iar pe mama copilului meu din flori o chiamă Cosmina dar îi spunem Cosmi.》
Marian- Crisss te-am întristat cumva?
Eu- Nu de ce?
Marian- Păreai abătută.
Ema- Scuze că am deschis subiectul cu mame.
Eu- Nu vă faceți griji sunt bine. Mă gândeam ce să mănânc când ajund acasă.
      《 Mama mea a murit când eu aveam 3 ani așa că nu prea mi-o amintesc bine. Iar băieți sunt foarte grijuli cu subiectul mame. Nu vor să mă supere său să mă întristeze. Îi iubesc pe proști ăștia.》
Marian- Da tu ai dreptate asta-i ultima oră pe săptămâna asta. Și mie mi foame. Cosmi cred că acuma face pireu de cartofi cu freptură.
Eu- Să mori tu că nu mă chemi la masă.
Ema- Și eu vreau.
Marian- Nada nimic că voi radeți tot din farfurie și pufi meu rămâne flămând.
Ema- Hai mă nu fi zgârcea dă și la săraci că îmi moare acasă copii de foamete.
Marian- Nada!
Eu- Nici mie nu îmi dai?
Marian- La tine cum să nu dau? La mămica mea din flori dau cum să nu dau?
Ema- Si mie să nu îmi dai? Cum mai poți trăi pe fața Pământului știind că eu mor de foame. Lili a mea numa pe la 6 ajunje și până atunci ce fac? Eu de mâncare nu am voie să fac că dau foc la bucătărie.
      《 Vorbește serios! Odată eram toți trei la el acasă și la prânz am mâncat acolo. Și el zmeul să își facă sandviș cu ăla "sandviș meicăr" dar ce să vezi că il uită acolo și știe michiduță cum dar o luat foc. Toți să îl scoatem din priză să îl oprim că dă ăsta foc la casă. Da ce chefe io dat Lili după ce am plecat de cred că nu io mai trebuit la ăsta sandviș cu lunile.》
Magda- Hei Marian de la tine vine mirosul ăsta de parfum?
Marian- A da.
Magda- De unde l-ai luat? Vreau să îl cumpăr și eu pt iubitul meu.
Marian- Îți place?*surprins*
Magda- Nu la asta mă refeream. Dacă îl dau cu parfumul ăsta sigur nu se mai apropie fetele de el.
Marian- Slavă Bărbos-ului credeam că îți place acest miros.
Magda- Glumești cum să îmi placă? Probabil îi ceva de pureci și căpușe la cum miroase.
Marian- Apropo Magda vreau să vorbesc cu tine despre ști tu ce.
Magda- Bine că mi-ai amintit că de nu uitam. Hai până la banca mea.
Marian- Ok.
Eu- Da ce afaceri de gangster face copilu meu?
Ema- Zoia că nu știu.
Bibliotecara- Marian Popa nu îmi aduc aminte să îți fi dat voie să te plimbi prin clasă. Fuga la locul tău.
Marian- Imediat numai o secundă.
Bibliotecara- Nici o secundă. Acum la locul tău sau cer scăderea notei la purtare.
Marian- Nu putem să o rezolvăm cumva.
Bibliotecara- Niste brânză de oaie și nu am văzut nimic.
Marian- S-a făcut șefa biblotecară.
Bibliotecara- Acuma la loc că directorul e în sala alăturată deci faceți liniște.
Marian- Roger.
     《  Știu știu cum pare bibliotecara la început dar e foarte de treabă doar că așa glumim noi.》
Marian- Cât îi ceasul?
Ema- Trei milioane dar ție ți-l vând cu patru.
Marian- Ha ha😑😑😑 ha. Mă refeream la oră.
Eu- Fără 10. De ce?
Marian- Cum de ce? Pentru că vreau acas'.
Eu- Da ce ai luat de la Magda??
Marian- Secret.😁😁😁
Eu- Oioio la vreme arma nucleară?
Marian- Nu știu. Se prea poate doamna mea.
Eu- Pffff.
Bubliotecara- Auziți copi puteți împacheta și să mergeți că am ceva treabă și nu vă mai țin pentru câteva minute bine?
Toți- Iupiii.
Bibliotecara- Hai hai hai o dată copii.
《Apoi toți am împachetat și am pornit spre casele noastre. Până la urmă Marian a plecat cu Magda iar Ema a trebuit să meargă până nu știu unde așa că am ajuns să merg singură acasă. Mergeam ce mergeam și trec pe lângă un vânzător ambulant iar ceva mă face să arunc o privire. Poate curiozitatea mea excesivă mă împinge de-și nu am nici un ban. Mă uit ce mă uit și zăresc o brățară destul de faină. 》