Ea continua sa se uite ca la o stafie.Teoretic asta ar fi trebuit sa fiu, dar nu eram.
- Cine estii tu? Parea speriata.
- Mamaa, sunt Caroline, nu ma recunosti?
- Minti! Caroline a mea este moarta si nimeni nu ma poate convinge ca nu este asa desi as vrea foarte mult dar dihn pacate i-au gasit pana si corpul.
Era foarte trista, dar nu steam cum sa o conving ca eu traiesc … bine, intr-un mod sau altul.Si atunci mi-am adus aminte.Era un semn pe care doar eu si mama il stiam.Am ridicat degetul mare l-am dus la gura si am muscat pana a isit o picatura de sange de acolo si atunci am indreptat degetul spre mama si am asteptat.
Ea se uita speriata.Dupa un zambet mare ii aparu pe buze.Parca si obrajii ii erau mai roz.A facut si ea exact acelasi lucru si atunci cand degetele noastre s-au atins ea m-a luat in brate si a inceput sa planga si sa ma sarute pe obraz.Ne-a poftit in casa pe mine sip e Michael, bine-nteles dup ace I l-am prezentat.Am mers in camera de zi.Totul era atat de schimbat fata de cum imi aminteam eu.Eu si Michael ne-am asezat pe canapea iar mama pe fotoliul din dreapta mea.Nu se putea opri sa nu se uite la mine.
- Te-ai schimbat atat de mult, mi-a spus ea.
- Da, stiu … In legatura cu asta, v-a trebui sa iti explic tot ce s-a intamplat.
- Chiar te rog, credeam ca mor zilele astea deoarece nu am stiu cum ai murit.
- Totul a inceput in seara aceea cand Alice m-a convins sa merg cu ea in oras … apropo ce mai face ea?
- Ea … a parasit orasul in circumstante dubioase.S-a intamplat chiar urmatoarea zii dupa iesirea voastra.Nu a lasat nici un billet, nimic.
- Ciudat … oricum sa revenim …Dupa ce ne-am despartit eu am pornit spre casa, dar nu prea departe de casa am observat ca cineva ma urmarea.Atunci am intrat pe o straduta crezand ca o s ail pierd dar nu … el era acolo … si in urmatoarea secunda el .. el … si-a infipt coltii in gatul meu.Beea sange din mine ca dintr-o sticla.Eram aproape moarta.Dar atunci … Michael aici de fata m-a salvat, dar totusi era prea tarziu si singura cale sa ma salveze era sa ma transforme si pe mine intr-un … vampir.
La auzul acestor vorbe mama tresarise, si se putea vedea clar ca pe obrazul ei aprusera deja cateva lacrimi.
- Deci asta inseamna ca tu … tu, ai murit?
Deabia a reusit sa spuna aceste cuvinte ca a inceput sa planga in hohote.
Nu puteam sa ii raspund nimic.Adevarul era ca da, am murit si ea si-a dat seama din tacerea mea si a inceput sa plnga si mai tare.Am mers si am luat-o in brate.A tresarit putin la atingerea mea deoarece pentru oameni pielea noastra este foarte rece ca a unui mort.
Reusind sa se opreasca din plans a continuat cu cascada de intrebari.
- Si Michael cum a reusit sa te salveze?Este si el un vampir?Unde ai stat de atunci?De ce nu te-ai intors acasa?Ce vei face in continuare?
M-am uitat la Michael si am inceput sa rad.
- Mai usor cu intrebarile, am reusit sa spun printer hohote.
Mama a schitat si ea un zambet si si-a cerut scuze.
- Iti voi raspunde pe rand.Michael a reusit sa ma salveze deoarece si el este un vapir si daca el nu ar fi venit probabil acum as fi fost moarte si ingropata in ceva padure din apropiere.Am locuit in casa lui de atunci, si nu m-am putut intoarce acasa deoarece este foarte greu pentru mine si acum sa ma controlez.Pana acum nu am mai fost in preajma oamenilor si avand in vedere ca sunt tanara ma mir ca nu am sarit la gatul tau pana acum.In continuare am de gand sa iti propun ceva.
- Sa imi propui ce?
- Eu si Michael ne gandeam ca daca eu nu ma pot muta inapoi aici dat fiind ca as avea prea multi vecini oameni, atunci daca tu ai vrea te-ai putea muta cu mine si cu el.
- O, draga mea.Mi-ar placea asta, dar nu cred ca este o idee prea buna, nu as vrea sa deranjez.
- Credeti-ma doamna Blackstone, nu ma-ti deranja cu nimic, din contra mi-ar face placere sa va am in casa mea.
- Esti sigur de asta baiete?Nu as vrea sa va deranjez in vreun fel sau altul.Si atunci mama imi arunca o privire cu dublu inteles, oh aceasta femeie, o fi avand ea 35 de ani dar cateodata are o minte mai perversa decat a unui adolescent.
- Sunt foarte sigur.Zambi si ma lua in brate.Mama zambi si ea.
- Prea bine atunci.Ma duc sa imi pregatesc bagajele.
- Ai putea sa imi pui si cateva din hainele mele.Nu prea am cu ce sa ma imbrac acolo.M-am uitat la Michael si am inceput sa rad.
- Sigur ca da draga.Voi fi gata in jumatate de ora.
O vedeam pe mama cum urca scarile si am auzit cand a intrat in camera ei.Nu imi venea sa cred ca ea se v-a muta cu noi.Oh doamne nu i-am spus ca m-am logodit cu Michael.Oare ce v-a spune cand v-a afla?Probabil se v-a infuria, cum face de obicei.Imi v-a spune ca sunt prea tanara si alte chestii de-ale adultilor care ni le spun noua pentru a ne face sa ne simtim noi vinovati.Nu e de parca si ei au facut greseli in tinerete.Si de aia nu inteleg de ce se asteapta ca noi sa fim perfecti.Orice om, sau vampir poate sa greseasca.Dar in orice caz eu nu cred ca aceasta logodna a fost o greseala.
Fara sa imi dau seama mama coborase deja cu bagajul, iar Michael era in urma ei cu alta valiza in mana.Cand a plecat de langa mine si cum se face ca am simtit, parca vampirii simt orice miscare.Imi fine poate eram prea concentrata la gandurile mele.
M-am ridicat de pe canapea si m-am dus la Michael.L-am sarutat scurt si dupa am mers la mama si i-am luat valiza din mana.Poate pentru ea era grea dar pentru mine era ca o pana.Am mers impreuna pana la masina.Bagajele au incaput perfect in portbagaj.Cei doi urcasera deja in masina pe cand eu m-am intors cu fata spre casa si cateva lacrimi au inceput sa curga pe obraz.Am vrut sa mi le sterg dar dup ace mi-am atins obrazul din obisnuinta m-am uitat la mana si era toata manjita de sange.WTF? … acum plang cu sange?Doamnee vampirii astia sunt foarte ciudati.Am incercat sa imi sterg lacrimile cat de bine am putut, si am mai aruncat inca o privire fostei mele case.O sa imi fie dor de ea.Aici am avut cele mai frumoase amintiri impreuna cu Alice care acum si ea disparuse.M-am intors si am urcat in masina.
Pe drum spre casa mama continua sa puna tot felul de intrebari de genul, daca eu si Michael suntem impreuna, daca mai locuieste cineva cu el, ne-a intrebat chiar si daca am facut sex pana acum … desigur la intrebarea aceea amanoi ne-am facut ca ploua.In rest am raspuns la toate, bine aproape toate deoarece mai erau cateva care ne faceau san e simtitm incomod.Imi fine … in cele din urma am ajuns pe soseaua care duce inspre casa.De-abia acum imi adusesem aminte ca eu nu am vazut inca cum arata casa in care locuiam.
Printre frunzele verzi ale copacilor incepea sa se contureze o forma a unei locuinte si dupa urmatoarea curba am putut sa o vad.
- WoW!am spus eu cu mama deodata.
Era atat de minunata.Era din lemn cu o gramada de geamuri si 2 terase la etaj.Era uriasa, adica in comparative cu fosta mea casa.
- Tocmai ce mi-am amintit Michael, nu mi-ai oferit un tur al casei inca.Si i-am aruncat zambetul meu strengaresc.
- Asta se poate rezolva.M-a luat de mana si simteam cum fericirea radiaza din intreg corpul meu.Acum ma aflam cu cele 2 persoane pe care le iubesc cel mai mult.
Dupa ce a parcat masina si a dus bagajele mamei intr-o camera turul a inceput.Eu si mama ne minunam de fiecare camera in care intram.Singurele locrui pe care le vazusem eu erau camera mea si baia.Dar acum ca vazusem intreaga casa imi doream sa raman aici pentru totdeauna … dar cum stiti si voi totdeauna este o perioada lunga de timp.
Heii kids.<3.I hope you like it.Nu stiu de ce dar capitolul acesta l-am scris foarte greu, deci ma gandesc ca nu este asa de reusit ca si altele.Anyway, sper sa va placa si scuze ca este asa de scurt.Acum va roog:o3(Puppy eyes) lasati niste pareri, pentru ca am impresia c nu citeste nimeni si atunci care ar mai fii rostul sa continui?
Oricum in dreapta este casa lui Michael.<3.O adoor, sper ca si voi la fel.:*
----->XoXo.<3
