Ai încredere în mine [Volumul I]

Capitolul 41

  După ce am ieșit din lift unde am crezut ca mă sufoc din cauza celor doua femei care m-ai aveau puțin și se omorau una pe alta.

- Copii era și timpul să veniți, familia Garson au fost foarte drăguți și ne-au invitat sa luăm micul dejun cu ei în restaurantul hotelului; Sakura a bombănit ceva numai de ea știut Suigetsu se bătea cu o musca iar Amara a început să țopăie de fericire.

- Sasuke nu-i așa ca vei sta lângă mine?

- Ca să-i dai vro boală? nici gând; Spuse Sakura eu țopăind deja în mintea mea de fericire, e geloasă știu asta ,poate se preface ea ca nu mă place dar faptele spun altceva.

- Sakura vorbește frumos.

- Da bunico. O pot vedea cum își da ochi peste cap și pufăie nervoasă, mă face sa zâmbesc doar când o văd ,prin micile ei gesturi care uneori mă scot din minți mă face sa zâmbesc.

- Haide sa mergem scumpo nu e frumos din partea noastră sa îi facem sa aștepte pe gazdele noastre.

- Imediat dragule, copii sa mergem.

- Bunico am impresia ca am uitat ușa deschisă, te deranjează dacă mă duc sa verific? Puteam sa văd cum doamna Tsunade s-a încruntat dar resemnata îi dă voie nepoatei sale sa plece.

- Haide Sasuke nu e frumos să-i facem pe părinți  mei sa aștepte. Mă conformez situație și mă indrept spre intrarea în restaurant la brațul meu fiind Amara , o alta lipitoare ca și Karin, cum de dau numai de ele ,mama natura m-a înzestrat prea bine sunt un magnet pentru femei ,nici una nu-mi poate face față.

Am intrat înăuntru ,restaurant fiind unul modern nu prea mare dar nici prea mic , la o masă o văd pe mama Amarei care ne face disperată semn cu mâna, Amara când o vede începe sa țipe și sa mă tragă după ea pana ajungem la masă respectivă.

- Draga mea era și timpul să ajungi, vai dar ce frumos iți stă cu acest tânăr la braț; Era sa mă înec cu aerul când am auzit ,încerc sa mă desprind din strânsoarea nebunei dar fără folos ,aceasta mă trage mai tare si mă strânge făcându-mă să-mi mușc buza ca sa nu țip ,scorpia și-a înfipt unghiile în brațul meu, și sunt sigur ca voi rămâne cu cicatrici.

- Domnule și doamnă Haruno mă bucur ca ați acceptat invitația noastă.

- Plăcerea a fost a noastă Doamana Garson; Câtă maniere ,dacă mai stau mult în preajma lor mă voi molipsi și eu.  Ne-am pus cu toți la masă, Amara punându-se bineînțeles lângă mine ceea ce nu mi-a convenit pentru ca singurul loc liber mai este lângă Suigetsu.  Am început sa răsfoiesc meniul ce mi-a fost adus uitându-ma după ceva familiar și care să-mi placa ,imediat ochii mi-au zburat pe niște clătite cu sirop,  punct ochit punct lovit exact ce-mi doream iar pe lângă ele voi lua și o cafea ca sa mă trezească la realitate.

- Te-ai hotărât ce vrei sa comanzi Sasuke?  Întreabă blonda punându-si mâna pe brațul meu, atingerile ei îmi fac greață.

- Da ,m-am hotărât, am sa iau o porție mare de clătite; Aceasta mă privește ciudat strâmbând din nas.

- Cum sa mănânci așa ceva ,dacă te îngrași? Îmi dau ochi peste cap deja am ajuns la limită dacă mai spune ceva îi dau cu meniul ăsta în cap.

- Eu o sa iau o salată și un pahar de apa plată ,vreau să-mi păstrez silueta.

După ce toată lumea a dat comanda apare și Sakura în peisaj mai fericită că niciodată, are un zâmbet cât zidul Chinei de mare.

- Acum se vine domnișoară? O mustreaza bunica sa.

- Important e ca am venit ,nu eu sunt vinovata ca liftul era ocupat și a trebuit sa cobor pe scări sau ca nu-mi găseam cheile plus ca am vorbit și cu Sasori la telefon; Directoare Tsunade oftează masându-şi cu grijă tâmpla.

- Noi deja am comandat.

- Nu face nimic mă duc sa dau eu comanda mea ,știu deja ce vreau sa mănânc; Bunicul ei râse.

- Sa ghicesc? clătite cu sirop!

- Bunicule mă cunoști atât de bine;  Un zâmbet îmi apare pe față, avem aceleași gusturi.

**

Am mai așteptat ceva timp pana a venit și comanda noastră, Sakura a sta cam 20 de minute sa-si facă o amărâtă de comanda ceea ce mi se pare ciudat, dar nu prea m-a interesat asta acum , un chelner vine și ne aduce comanda ,aleluia deja muream de foame , dau bolul de inox după farfurie și privesc cu pofta cele 5 clătite care stau frumos așezate deasupra fiind siropul care încet se scurge. Mamă ce bunătate.

- Aaaaa aa...aaaa.

Mă înec cu mâncarea când Amara începe sa țipe și sa dea cu farfuria ei de podea.

- Amara ce s-a întâmplat draga mea.

- Ma...mama în farfuria mea era în pă..pă...păianjen...unul mare.

Mă uit la farfuria sparta de jos și nu văd decât cioburi și salata aruncată pe jos , profu se ridica de la locul sau și vine în cercetarea mici fapturi care mi-a făcut ziua mai frumoasa.

- Acesta e păianjenul? Zise profu ridicând de o sfoara un păianjen de plastic negru cu niște ochi mari roși. Fără sa mă gândesc am început sa râd ca apucatu, după mine începând și Suigetsu, cine a făcut asta merită o medalie.

- Cum a ajuns jucăria asta în mâncarea fiicei mele? Domnul Garson pare nervos ,deja o mulțime de alți clienți se uita la noi ca la o telenovela mai trebuia sa vindem bilete și făceam cinema.

- Nu știu spune profu încet lăsând capul în jos ,sunt sigur ca cel sau ,,cea" care a făcut asta îi pare foarte rău; Spune rostind ultima parte mai tare ,privesc prin jur iar ochi mei cad pe rozalie care stă zâmbăreța pe scaun.

Doar  nu a fost ea?