Sally - Volumul 1: O nouă viață

Capitolul 18: Noaptea (V)

- Șșș! mă mustrează umbra. Ai înnebunit? Vrei să-i trezești pe toți?

Recunosc engleza asta stricată oriunde. Cunosc o singură persoană cu accentul ăsta.

- Eu? Eu am înnebunit? mă răstesc șoptit. Dar tu? Era să fac un atac de cord!

- O, haide! făcând un pas afară din întuneric și lăsând lumina focului să-i lumineze fața. Cine putea să fie?

- Ă... Să mă gândesc... ORICINE! Suntem în pădure!

Diego pufnește.

- Exact. Suntem în pădure. Și nu cred că un urs ți-ar fi pus mâna la gură. spune degajat, ducându-și mâinile la ceafă.

Se uită la stele. Eu pun o mutră inexpresivă zicând:

- Și oricum, ce căutai acolo? Domnișoara Barms a zis să nu ne îndepărtăm prea mult.

Îmi aruncă o privire scurtă cu coada ochiului, apoi își mută atenția înapoi la cer și spune la fel de relaxat:

- Mie nu-mi spune nimeni ce să fac. pornind alene spre cortul său.

Îmi dau ochii peste cap. Intru și eu în cort. Bella e aici, deja în pijama, ascultând muzică. Își scoate căștile când mă vede.

- Hey! spune ea.

- Hey!

- Mai e cineva?

Atât imaginea cu Mary și Louis, cât și cea cu Justin și Lila îmi apar în minte.

- Oarecum. ezit eu.

- Ce?

- Nimic.

Bella mă privește sugestiv cu o sprânceană ridicată.

- Nimic, pe bune. Doar că (așezându-mă lângă sora mea), frate, o noapte în pădure, și deja toată lumea e cu toată lumea.

- Aaa... Cu cine s-a cuplat? Lila?

- Aha. întinzându-mă pe spate.

- Știi (întinzându-se la rândul ei), eu nu-i înțeleg pe băieți. Adică, mai ieri s-a certat cu ea și acum...

- Ce? mutându-mi privirea de la tavanul cortului la Bella.

- În fine, nu știu exact dacă s-au certat, dar după ce au dansat împreună n-au mai avut nici o tangență. Cel puțin din câte am observat eu.

- Poftim?

- Diego și Lila...

- Ai, Bella! Nu vorbesc despre Diego! Ce legătură are asta cu el? Vorbesc despre Justin.

- Cum? E împreună cu Lila? se miră Bella.

Dau din cap la ea ca și cum ce tocmai am spus ar fi evident.

- Și ești geloasă?

- Ce!? Sfinte Sisoe, Bella! Normal că nu!

- Atunci de ce te deranjează?

- Nu mă deranjează. De ce ar face-o? Ideea e că, mi se pare prea din scurt. Nu poți să fi așa cu o fată pe care n-o cunoști decât de câteva zile.

- Defapt se știu de mai mult timp.

- Da, corect. Dar nu erau prieteni.

- Ce învechită ești Sall. În ziua de azi nu trebuie să îi faci curte 100 de ani unei fete ca să fii cu ea. Vă cuplați și gata.