Haide, iubire!

Haide, iubire!

Ia-mă-n brațe și spune-mi că mă iubești, că ți-ai da viața pentru mine,

viața ta nefolositoare,

cu care Osiris s-ar șterge la fund și ar arunca-o în groapa cu proști.

Haide, iubire!

Mai dă-ți impresia că mă iubești atât de tare

încât te crezi vreun artist în nopțile în care golești sticlele pline cu vin ieftin,

luate de la magazinul de vis-a-vis.

Vino în patul meu și prefă-te că îți place să mă vezi dormind.

Haide, iubire!

Spune-le colegilor de la muncă, prietenilor, oamenilor pe care îi întâlnești în baruri,

familiei,

că tu nu poți să îți imaginezi viața fără mine.

Or să te mai înjure unii,

or să îți spună că femeile, îst ca luna martie:

nefolositoare și enervante, niciodată nu știi la ce să te aștepți, iar când pare că totul merge înspre bine,

se răcesc din nou, complet,

tre' să o iei de la capăt.

Haide, iubire!

Luptă!

Luptă cu orice ți se pare ție că e o amenințare în ziua de azi.

Luptă cu reclamele de la TV și cu machiajele noastre mult prea scumpe, de vă mănâncă vouă jumătate din salariu.

Haide, iubire!

Zi-mi ceea ce simți,

ca eu să mă simt iubită și împlinită, de parcă eu aș putea pleca oricând de lângă tine,

ca și cum eu n-am nevoie de tine.

Eu sunt într-un final "nu-s ca celelalte".