Este 00:00. Mya este treaza. Danseaza si cânta de zor, fiind singură acasa. Sau asa credea ea.
Fata incerca o pirueta. Mya s-a simțit trasa de cineva, catre pat. Crezand ca doar si-a pierdut echilibrul in incrrcara sa de pirueta, ignora acest fapt.
Lampa se stinse dubios... Fata o aprinse, dar s a stins inapoi.
-Las-o asa... spune o voce calma.
-Ci... Ci.. Cine este?! intreaba fata, tremurand.
-Eu..
-Cine eu?
-Eu sunt o fantoma. Si tu ar trebui sa fii constienta ca maine ai liceu! explica vocea, si o trage pe Mya in pat.
-Unde esti? Nu te vad! Dumnezeule, am înnebunit! Aud voci!
-Nu, nu ai innebunit. Nimeni nu ma poate vedea. Doar auzi.
-Ămmm... Cați ani ai?
-17· La 14 ani am ajuns fantoma.
-Si eu am 17 ani! Cum aratai la 14 ani? Iti mai aduci aminte?
-Hohoo.. E greu de explicat portretul meu fizic...
-Atunci descrie-l pe cel moral...
-Eu eram o fata energică... Imi placea sa cânt si sa dansez... Eram si foarte frumoasa... Eram respectuasa si silitoare, iar toti apreciau aceste calități ale mele. Gata cu întrebarile! E aproape 1 dimineata! La 5:30 nu vei fii in stare sa te dai jos din pat!
-Stai asa! Si eu sunt energica si am aceleași pasiuni la ale tale! Si pe mine ma apreciază lumea ca sunt respectuoasa si...
-Și stii pentru ce ar trebui sa te apreciez eu? Ca te culci! Dar ghici ce! NU TE CULCI!
-Biiine, prietena mea fantoma!
