Mă mai ştii ?

O scrisoare ?

~Anko POV~

Deschid incet ochii, deranjata de razele enervante ale soarelui. Eram la Kookie acasa. Ma uit in dreapta patului, unde trebuia sa fie el, insa nu era. Probabil s-a sculat mai devreme si s-a dus in bucatarie. Dau sa cobor din pat si fix in momentul ala vad un picior agatat intre pat si noptiera. "Ce dracu?" Ma uit jos si era Kookie cu mainile sub pat, picioarele in sus si capul intors 90° de zici ca era din filmul ala horror de aseara. Brr.. si acum ma trec fiori pe spate. Totusi e ceva normal pentru el. De obicei cand dorm cu el ma trezesc că face spagatul sau ca se suie peste mine si ridica picioarele pe perete de zici ca e spiderman. Mereu i-am spus ca ar fi bun sa lucreze la circ, dar nu ma crede niciodata. Ii fac si poze cateodata ca sa ma pot amuza toata ziua.

Incerc sa il descolacesc. Cum naiba s-a asezat in pozitia asta ?? Ma doare pe mine cand il vad. Fara sa vreau il trezesc. Practic nici nu puteam altfel la cat am tras de el.
-Ce faci? ma intreaba cu vocea aia ragusita de dimineata.
-Incerc sa te descolacesc sa nu iti rupi gatul. Cum naiba ai ajuns asa?
-Magie, draga mea. Magie.
-Haha...rad sarcastic. Vezi ca intru la baie.
-Si ce imi spui mie? zice si se aseaza in alta pozitie ciudata.
-Pei iti spun ca data trecuta cand nu ti-am spus ai intrat peste mine fara nicio gara! ridic tonul la sfarsit si plec nervoasa.
-O haide ca nu s-a intamplat nimic. Doar te spalai pe dinti! Ce te superi asa?
-Si daca faceam altceva ? Hââm ???
-Nu e ca si cum e ceva ce nu stiu despre tine. spune cu un ranjet pervers pe fata. Nu te mai ofusca atat.
-Tsk...pufnesc eu, scot limba la el si ii arat pe ascuns degetul mijlociu dupa care intru in baie.

~Jungkook POV~

E atat de adorabila cand se enerveaza. Acum nu mai are nici o retinere cand vorbeste cu mine si abordam subiecte destul de delicate care par sa nu o deranjeze atunci cand vorbim intre noi. Nu mai seamana deloc cu fata pe care am cunoscut-o in clasa a 5-a. S-a schimbat mult de atunci. Si ca aspesc, dar si ca personalitate. Inca este inocenta... stai asa... ala a fost degetul mijlociu?....Bine nu chiar la fel de inocenta, dar e amuzant cand o face ea. As da orice sa nu o pierd.

~Anko POV~

Dupa ce mancam ce ne-a pregatit mama lui Jungkook (iubirea mea de sendvis cu cascavaaaal) ne asezam pe canapeaua din sufragerie si dau drumul la desene. La cat de des vin aici ma simt ca acasa.

-Ce vrei sa facem azi ?ma intreaba el inca adormit.
-Nu stiu. Poate ne apucam si noi de temele alea ? Zic si eu....

Ne uitam unul la altul si incepem sa radem.

-Buna gluma! Ce zici sa mergem prin oras ? Sa ne plimbam? ma intreaba el.
-Da. De ce nu ? Dar trebuie sa trcem pe acasa la mine sa imi iau alte haine. Nu pot sta in uniforma tot weekend-ul , iar hainele tale sunt prea mari.
-A da ? Cine s-a dus aseara in dulapul meu si a luat unul din hanoracele mele ca sa doarma cu el ? Ia spune!
-Am zis ca sunt mari, nu incomode. Ele merg doar de stat prin casa. spun si ii fac cu ochiul.

Dupa ceva timp ajungem la ce s-ar presupune ca este casa mea. Urasc sa trec pe aici. Mereu cand intru vine asa zisul meu tata vitreg si incepe sa imi reproseze toata viata mea, iar mirosul de alcool si tutun se simte din afara usii. De cand ma invita Jungkook sa dorm la el ma simt mult mai bine si nu mai am vanatai pe tot corpul in fiecare zi. De obicei vin doar sa ma schimb de haine si sa mai fur bani cand nu se uita, dar si atunci Jungkook insista sa intre cu mine. E adevarat ca omu e periculos, dar nu vreau sa ii faca si lui rau.

Ajunsi in fata casei, ii multumesc soferului lui personal ca ne-a adus si ne dam jos. Simt un fior pe sira spinarii cand ma apropii de usa. Pot sa jur ca e in casa. Mana imi tremura pe cheie si nu reuseam sa o bag in broasca.

-Stai linistita! Sunt aici! vine Junkook si ma ia inbrate, chiar aveam nevoie de asta.

Intru cat de silentios pot incat sa nu ma auda. Este ora 11:00. Dupa cum il stiu eu doarme pentru ca aseara sigur a venit foarte tarziu. Il vad pe canapea sforaind cu o fufa dezbracata langa el si cu o sticla de vin in mana. Trec pe langa el si ajung in camera mea. Jungkook inchide usa cu cheia pentru orice eventualitate.

-Zici ca suntem intr-un film de actiune cu spioni! zice el amuzat de situatie, desi stia ca nu e de gluma.
-Dap. Asa a fost de cand aveam 9 ani...

Imi iau un tricou si niste pantaloni, tenisii rosii si dau sa plec, dar Kookie ma opreste.

-Anko, i-ati mai multe lucruri. Nu vreau sa ne mai intoarcem prea curand aici. zice el prea serios pentru cum il cunosc eu.
-O-ok...

Mi-am facut o valiza mica cu majoritatea lucrurilor mele si am vrut sa plecam. Cand am descuiat usa era acolo, fix in fata mea.

-Mai, mai, mai. Uite cine s-a intors. Printesica mea nu prea a mai venit pe acasa in ultimul timp. Ooo si uite a adus un baiat. Sa nu imi spui ca e prietenul tau. Poate doar ca partenera de pat. Nu cred ca te-ar lua nimeni nici macar de slujnica. Ia zi baiatu, e buna la pat ? Sincer eu nu am incercat-o pana acum. Cred ca numai de asta sta el cu tine ca altfel nu esti buna de nimic.

Cuvintele lui ma afectau. Ma durea. Nu trebuia sa imi pese pe zice. Nimic nu era adevarat. Dar il auzeam din ce in ce mai tare in urechi. Imi venea sa plang. S-a apropiat de mine, m-a apucat de barbie si mi-a ridicat privirea in asa fel incat sa ma uit fix in ochii sai si mi-a zis:
-Nu ar fi o idee rea sa te incerc intr-o zi. Cine stie ce secrete ascunzi. Sper ca baiatul aici de fata sa te imparta si cu mine, macar ocazional.

In acel moment Jungkook ii da peste mana cu care ma tinea foarte strans si se pune in fata mea.
-Sa nu indrazniti sa va apropiati de vreun fir de par de al ei ca nu o sa mai vedeti lumina zilei, va promit. spune mai hotarat si mai nervos ca niciodata si ma trage afara din casa.

Nu am mai vazut latura asta a lui. Intr-un fel m-a speriat si pe mine chiar daca eu eram cea protejata. Ma bucur ca a fost acolo cu mine. Nu stiu ce s-ar fi intamplat daca nu intervenea el.

Kookie o ia inainte spre masina, iar eu in urma sa. Vad in cutia postala un plic. Ma uit ciudat la el pentru ca de obicei facturile si alte documente le primea tata la servici, iar cutia noastra postala era mai mult de forma. O iau si vad ca era o scrisoare si imi este adresata mie. Ce ciudat...
Il aud pe Kookie cum ma striga si ma intrept spre masina. Bag scrisoarea in ghiozdan si ma asez langa el in spate.
Nici nu am apucat sa vad de la cine este, dar o sa o deschid cand ajung acasa la el.

Inca eram afectata de ce se intamplase mai devreme. Kookie vede asta si ma ia in brate. Parca fiecare imbratisare a lui ma vindeca de orice. Ma cuibaresc la pieptul sau si ramanem asa pana ajungem acasa. Imi las lucrurile si dupa mergem sa ne plimbam prin oras.
Naspa zi a fost si asta...

Neata lume. Uite si capitolul 2. Oare de la cine si ce scrie in scrisoare ? 🤔 Veti afla in capitolul urmator. Nu ratati !