Intunericul

Capitolul 3

   *Mara P.O.V.*

   Dupa ce iese Vlad grabit din camera ma dau jos din pat si ma grăbesc la fereastra pe care au lasat-o fraierii deschisa. Cat de prost sa fii sa lasi deschisa fereastra in camera in care ti pe cineva prizonier?!
   Ma uit in graba in jos si observ ca sunt doar la 4 etaje de sol, o nimica toata, nu o sa imi rup deloc gatul... Am nevoie de un plan nou.
   -Ce cauti langa geam?! Tipa Cristi care intra neinvitat in camera.
   -Caut ziua de maine! Si nu te-a invatat ma-ta sa ciocani inainte sa intrii peste o domnisoara?! Poate eram dezbracata! Spun eu nervoasă
   -Ok, in primul rand, am ciocanit, in al doilea rand, chiar si daca erai dezbracata nu aveam ce sa vad...
   -Ce vrei sa spui?!
   -Vreau sa spun ca te asemeni cu apa dorna. Plata!
   -Cat de nesimtit esti! Urlu eu simtindu-ma atacata.
   -Spui azi ce cauti langa geamul ala perfect deschis?
   -Caut o ceata de hipopotami zburatori! Spun eu intorcandu-ma inapoi spre imaginea de afara, fancadu-ma sa scanez cerul.
   -Nup! Nicio ceata de hipopotami zburatori astazi! Am ghinion se pare!
   -Vrei sa scapi nu-i asa? Imi sopteste Cristi la ureche, cand a avansat atat de mult spre mine, nu stiu, dar m-a facut sa ma treaca fiori pe sina spinarii.
   -Dap. Ti-a luat ceva sa te prinzi.
   -Te pot ajuta. Continua el sa imi sopteasca in ureche blocandu-ma la fereastra, folosindu-si mainile ca niste baricade de o parte si de alta a mea.
   -De ce ai face asa ceva? Intreb eu suspicioasa
   -Pentru ca vad cat de mult vrei sa ajungi acasa ... sopteste el atat de incet incat aproape nu aud ce a zis, dar un lucru pe care cu siguranta il simt este cand incepe sa imi ciuguleasca usor urechea, lasand mici sarutari gingase pe gâtul meu.
   -Ok, ce Dumnezeu faci? Spun eu intorcandu-ma si incercand sa il imping inapoi, dar nu reusesc sa o fac, fiind mult prea slaba ca sa pot sa ii imping masa corporala.
    -Sincer, nici eu nu stiu, vrei sa vedem un film cu Barbie? Spune el cu ochi inocenti de bebelus.
    -Esti ciudat... ma ajuti o data sa scap?
    -O, da, desigur, planul este ca o sa iti las usa deschisa si tu iesi si... a pai pa!
    -Cat de simplu, nu o sa suspecte el ceva? Doamne, nici nu stiu cum va cheama!
    -A, eu sunt Cristi, Cristi Munteanu, cel amuzant dintre fratii Munteanu, si ala nesimtit si handicapat de mai devreme era fratele meu geaman, Vlad.
    -Ok. Si mai neinteresant decat era inainte. Tot ce vreau e sa merg acasa.
    -Si exact asta o sa se intample, pacat este ca exista un dar... spune el scarpinandu-se cu un deget in cap.
    -Cum adica un dar?!
    -Nu prea poti sa te duci acasa ca acolo te va cauta prima data.
    -Si atunci unde ma duc?!
    -Am o cabana la marginea orasului care ar fi ascunzatoarea perfecta. Vlad a si uitat ca exista!
    -Ce cauta o cabana la marginea Constantei?... intreb nedumerita

    -Nu esti in stare sa pui intrebari, doar urmeaza-ma si o sa fie bine! imi raspunde Cristi, intrebarea mea fiind uitata.

    -Bine...

    Cristi ma conduce spre masina lui, un mustang alb power rau. Puteti spune si ca e BlAnA bOmBa. Imi pare rau, a trebuit sa fac asta. Ne urcam in masina si baiatul de langa mine ma anunta ca va fi un drum lung, deci, daca doresc, pot sa imi conectez telefonul la masina ca sa pun muzica. Dupa 5 minute de discutii, ne punem de accord in privinta melodiei care va rasuna prin masina, adica eu l-am injurat pe Cristi pana s-a lasat batut si m-a lasat sa pun ce vreau. Din cauza intamplarilor din ultimul timp, decid sa pun un metal misto, si pun melodia Beyond Oblivion de Trivium. Stau si ascult in liniste, simtindu-ma bine pana cand Cristi trage pe dreapta si opreste radioul.

    -De ce l-ai oprit? intreb eu iritata

    -Pentru ca nu inteleg cum poti sa asculti astfel de porcarii!

    -Uneori ai nevoie de ceva sa iti acopere gandurile...

    Este adevarat, lucrurile din ultimul timp m-au marcat foarte tare si incepe sa devine greu sa tin anumite ganduri dupa peretii construiti de-a lungul timpului. Tot pun bucati de scotch si pansamente peste crapaturile din pereti dar cand acopar o gaura, mai apar trei. Vlad, rapirea si... ce au facut ei...toate ameninta sa cada peste mine si sa ma sufoce. Da, ma zbat cat de mult pot sa nu se intample asta, dar fortele mele sunt limitate si nu stiu cat o sa mai rezist.

    Cristi nu mai zice nimic si se intoarce la condus. Observ cat de cald este in masina si contemplez daca sa il rog pe el sa deschida un geam, dar poti taia tensiunea din masina asta cu un cutit, asa ca decid sa incerc sa il deschid eu. Ma uit la multitudinea de butoane de pe bord, ma jur, masina asta parca e OZN, incercand sa identific butonul care deschide geamul. Cand cred ca l-am gasit, apas pe buton, dar aceste deschide aerul conditionat. Incep sa ma panichez si il mai apas o data incercand sa il inchid dar nu merge si lacrimile incep sa imi curga siroaie pe obraji. Atunci simt. Peretii au fost distrusi. Lacrimile isi croiesc drum pe fata mea. Nu am mai plans de mult. De cand petreceam noptile in...cladirea aceea si ma temeam pentru viata mea.

   Dintr-o data, simt o smucitura si il vad pe Cristi cum striga dupa mine, dar eu sunt in lumea mea si nu mai vad nimic in jurul meu. Oare am intrat cu masina in ceva?...