Modificat

Ghostfire

Capitolul 1 ~ Ghostfire

Farurile sclipitoare luminau casa bunicii Constance: o locuinta mare, construita in stil victorian, impunatoare, cu ferestre uriase, cu pereti acoperiti cu o vopsea bej-pal.

Dupa un drum lung au coborat in sfarsit din masina si au pornit spre usa casei. Ca si cand ar fi stiut ca vin, Constance le astepta in pragul usii. Era o femeie inalta si frumoasa in ciuda varstei inaintate. Din vacantele de vara pe care Eve le petrecea cu ea de mult, si-o amintea mereu eleganta, dar in acelasi timp simpla. Acum purta un compleu de culoare verde.

-Bunico! exclama Eve imbratisand-o. Ce-i drept n-o mai vazuse de mult timp. Nu esti nici cu un fir de par mai batrana!

-Multumesc ,draga mea! Dar ce s-a intamplat? intreba surprisa femeia.

Desi probabil buncia ei se referea la prezenta nu la infatisarea ei, Eve si-a dat seama ca arata ingrozitor. Chiar daca nu s-a privit in oglinda, pur si simplu o simtea. Parul ei era ravasit, rimelul ii cursese, iar o pelicula fina de sudoare ii acoperea fata. In graba de a scapa de acea amintire si-au dat seama ca nu au apucat sa o anunte de venirea lor. Mama fu cea care vorbi de data asta:

-A ... A fost un accident, spuse schimband o privire cu subanteles cu Constance. Mama, vorbim intre patru ochi. Mai tarziu.

-Bine. Intrati!

* * *

Eve a urcat in camera in care statea cand venea la Constance si care avea sa devina camera ei pe o perioada de timp nedetrminata. O camera mare, cu un pat cu baldachin, din lemn de mahon. Bunicii ii placea sa faca lucrurile in stil mare. Langa el se afla o noptiera cu o mica veioza antica, iar in fata lui se inalta pana in tavan; un dulap.

Isi tranti rucasacul cu putinle haine pe care a reusit sa le salveze, langa pat si se lasa purtata de imbratisarea moale a acestuia. Era obosita si fara sa-si dea seama, a adormit.

Jos, Constance si Rose ( mama lui Eve) discutau:

-Nu pot sa cred ca s-a ajuns pana aici! Ne-au ars casa, mama! spuse Rose cu furie.

-Ar fi putut fi mai rau, draga mea, spuse Constance pe un ton relaxat; mult pre relaxat pentru starea in care sa afla fiica ei.Apoi, pe acelasi ton continua: Stiai consecintele.

Un moment de tacere, dupa care Rose icni:

- Nu iti dai seama? Au mers prea departe. Nu asta este viata pe care mi-o doresc pentru fiica mea. Nu voi lasa asta in voia lor. Nu se va intampla! Se ridica nervoasa si incepu sa se agite prin living.

* * *

Broboane mici de transpiratie au inceput sa se iveasca pe fruntea lui Eve. Murmura ceva indescifrabil in timp ce dadea din picioarele goale si reci. Urma un tipat care sparse linistea, dupa care deschise ochii. Acum este in siguranta. Totul este ok. A fost doar un cosmar.

O lumina rosiatica inunda camera prin perdelele aproape transparente, dand camerei un aspect calduros si primitor. " Este deja seara?" gandi Eve, dupa care se ridica din pat, insfaca rucsacul si incepu sa aranjeze hainele in dulap. Avea cateva perechi de blugi, unii rupti, unii mai deschisi, altii mai inchisi, doua perechi de colanti si doua de pantaloni scurti ramasi de acum cativa ani. La tricouri statea mai bine si a reusit sa-si salveze hanoracul preferat. Dupa un maieu negru mototolit descoperii vechiul jurnal. Se apuca sa-i povesteasca.

Draga Jurnalule,

Stiu... Nu am mai scris... Dar acum chiar am nevoie de un umar pe care sa plang. Metaforic vorbind, desigur.

Dupa ce ne-a ars casa( detaliu nesmnificativ) am ajuns sa locuim impreuna cu bunica la mama naibii.

Nici nu am apucat sa-mi iau la revedere de la Anne si Iohan. Acum stau singura in camera ... nu, scuze, nu o pot numi camera mea.