Cealaltă Față A Lunii

Capitolul I

      Pentru a înțelege acțiunea acestei povestiri, trebuie să ne întoarcem împreună în anul 1999 în orășelul californian Coast Valley. Orașul a fost fondat în anul 1882 de către cinci familii fondatoare, și anume familia Wright, familia Jones, familia Carter, familia Evans și familia St. Clair  conduși de generalul Bernard Wright. Familiile s-au stabilit de-a lungul malului oceanului Pacific și timp de o sută și ceva de ani au crescut și au prosperat. De-a lungul timpului, nimeni nu a bănuit măcar că ar putea exista vrăjitori printre ei, mai ales că poveștile cu vrăjitoare erau folosite pentru a speria copiii și erau un soi de legende prin zonă. Dar chiar de la începutul ridicării orășelului, una dintre familii era de vrăjitoare.

      Familia St. Clair avea un trecut nu atât de nevinovat. Primul membru al familiei a apărut în istorie în urmă cu aproximativ 400 de ani. Dacă la început vrăjitorii St. Clair erau sângeroși, necruțători și temuți de oamenii de rând, în timp au devenit pastori sau tămăduitori, lăsând în urmă obiceiurile predecesorilor lor. 

      Revenind în anul 1999, familia St. Clair de atunci era formată din patru membrii: Alvan St. Clair care s-a căsătorit în urmă cu douăzeci și doi de ani cu Muna Harris, iar din dragostea lor s-au născut două fete, pe numele lor Cybill și Cordelia. Alvan era preot în micul oraș, iar familia era respectată și iubită în comunitate. Deși păreau o familie perfectă, la un moment dat, Alvan și Muna nu se mai înțelegeau, dar nu lăsau asta să se vadă în exterior. Pastorul era un vrăjitor reformat, care a lăsat în urmă acea viață când s-au născut fetele. Soția lui a făcut același lucru, dar niciodată nu a reușit să-și iubească copiii mai mult decât magia. 

      Într-o seară rece de octombrie a anului 1999, în timp ce fetele erau plecate la o petrecere, Muna s-a hotărât să-și înfrunte soțul și să-l convingă să-și regenereze împreună puterile:

      — Alvan, oricât ai încercasă scapi de această conversație, ea tot va avea loc cândva! începe soția conversația pe un ton răstit.

      — Draga mea, îmi pregătesc predica pentru mâine. Nu avem ce discuta pe tema asta. Te rog, mergi și pregătește cina, trebuie să apară fetele.

      Alvan era un bărbat scund și îndesat, ce avea undeva la cincizeci de ani. Avea părul alb și început de chelie. Avea ochii blânzi albaștrii și nasul lung și subțire, cu buze cărnoase și barbă deasă. Soția lui, Muna, de origine hawaiiană, era o femeie mărunțică și slăbuță, ajunsă pe la vârsta de patruzeci de ani. Ochii ei erau negri, păreau puțin malefici, nasul cârn acoperit de pistrui și buzele subțiri, dar bine conturate. Cei doi erau extrem de diferiți, firea bărbatului era blândă, își iubea soția și fetele, iar femeia era o fire vulcanică și rece față de fetele ei. 

      — Nu te mai suport, înțelegi? Mi-am pierdut ultimii douăzeci și doi de ani în capătul ăsta de lume alături de tine și de copiii tăi, cânt puteam ajunge o mare vrăjitoare! Ei îmbătrânit și ai înnebunit. Alvan! Îmi vreau puterile înapoi! continua soția să se răstească la bărbat. 

       Soțul nici n-o băga în seamă. Trăia cu gândul că îi vor trece aceste dorințe femeii pe care încă o iubea, în ciuda comportamentului ei. La un moment dat, văzând că tot nu era băgată în seamă, femeia s-a dus în spatele soțului și i-a întors scaunul, îndreptat spre birou, către ea. Cu respirația greoaie, Muna l-a prins de umăr și l-a trântit la pământ. 

      — Ți-am spus că-mi vreau puterile înapoi! i-a spus ea, strângând pumnii, în timp ce bătrânul era căzut la picioarele ei. 

      Uitându-se în ochii soției lui, Alvan simțea cum ceva îi oprea respirația și s-a prins de gât. Bărbatul încerca să ceară îndurare, însă femeia nu era de înduplecat. Fiind în pragul unei crize de nervi, Muna l-a ridicat pe bărbat de jos cu ajutorul puterilor sale care păreau că revin înapoi.