Mă mai ştii ?

Pe data viitoare

~Anko POV~

Eram in fata aeroportului. Jungkook ma tinea strans de mana inca de cand am plecat de acasa si sub nici o forma nu imi dedea drumul. Imi iau bagajele din masina si intru tremurand in imensa cladire.

~Flashback~

~Jungkook POV~

-Cum? o intreb aproape tipand si cu un zambet larg pe fata si o strang in brate cat de tare pot.

Nu pot sa cred. Stiam ca isi doreste sa intre la facultatea de medicina si ca visul ei este sa devina doctor, dar nu ma gandeam ca va avea o asemenea oportunitate. Doamne ce ma bucur. Nu pot sa cred. Va pleca in Europa si isi va indeplini visul....in Europa.... nu in Asia......pe alt continent..... adica foarte departe ??? atunci zambetul meu pierise instantaneu si imi dadusera lacrimile fara sa imi dau seama. Nu poate pleca. Nu pot sa stau departe de ea. Am nevoie de ea. Cu cine mai vorbesc eu la 12 noapte despre cele mai tampite subiecte? Cine va mai veni dimineata sa ma descolaceasca din pozitiile mele handicapate? Cine va mai veni sa ma ia in brate si sa ma mangaie pe cap cand am vreun cosmar? Cine va mai fi acolo cand am nevoie sa plang pe unarul lui? Cui ii voi mai destainui eu problemele mele existentiale si cine o sa mi le mai rezolve? In cine voi mai avea eu atata incredere sa in numesc nu doar prieten, ci parte din familie ?Nu pot sa stau fara ea. Nu pot trai fara ea. Si mai rau nu o pot lasa singura in nici un caz. Cine va mai fi acolo sa o ia noaptea in brate cand e furtuna afara? Cui ii va mai face capul calendar spunand tot ce ii trece prin cap in fiecare moment? Oare isi va face prieteni acolo? Daca se va intampla cum a fost in clasa a 5 a? Daca toti colegi se vor lua de ea? In plus va merge direct la o facultate adica vor fi numai oameni mai mari acolo. Cum se va descurca o mica gargarita ca ea printre toate matahalele alea? Daca se va pierde pe acolo? Daca se intampla lucruri pentru care ea nu e pregatita? Cine va fi acolo sa o apere? Nu! Nu poate pleca. Nu pot sa o las singura. Eu.. nu pot sa stau singur....
...Dar....nu pot sa o impiedic sa isi indeplineasca visul.... atunci un plans puternic ma acaparase. O vedeam si pe ea cum plange. Nu puteam sa ma opresc. Plangeam unul in bratele celuilalt.

-Voi fi bine. spune printre suspine parca citindu-mi gandurile.
-Dar daca...nu apuc sa termin ca ma opreste.
-Nu te mai gandi la ce e mai rau. Un profesor va fi delegat sa ma insoteasca mereu peste tot ca sa nu mi se intample ceva rau sau sa ma ratacesc. Nu te ingrijora. Vom tine legatura mereu. Iti voi povesti tot ce fac. Va fi ca si cum ai fi acolo cu mine si eu aici cu tine.
-Promiti ? spun inca avand lacrimi in ochi.
-Promit! spune hotarat.
-Imi promiti ca vom ramane mereu prieteni si ca indiferent ce se va intampla te vei intoarce si vom fi ca inainte? ii spun cat de serios pot si ii intind degetul mic.
-Promit ca ma voi intoarce si nimic nu se va schimba! imi spune ferm si imi ia degetul mic in al ei. Apoi ne strangem in brate ca si cum ar fi ultima oara, desi mai este aproape un an pana pleaca.

~End flashback~

~Anko POV~

-Avionul Coreea-Romania va decola in 10 minute. Rog toti pasageri sa se indrepte spre poarta 7 cat mai repede. Multumesc.

-Trebuie sa plec. spun cu tristete si il strang in brate cat de tare pot.
-Stai! Vreau sa iti dau asta! ma opreste si observ cum isi da jos pretiosul sau lantic de la gat cu cei 2 dragoni , unul alb si unul negru, fata in fata precum ing si iang. Era lucrul la care tinea cel mai mult. Nu il dadea jos nici cand facea dus. Avea grija de el ca de ochii din cap.

-Acest medalion este foarte special pentru mine. Stii foarte bine ca nu sunt superstitios si ca nu cred in astfel de lucruri, dar, cu toate astea, de cand il am viata mea s-a schimbat mult in bine, drept dovada urmatoarea zi te-am cunoscut pe tine. chicoteste putin si continua. Vreu sa il iei tu.
-Ce? Dar stiu cat de mult tii la el. Nu po...sunt intrerupta instant.
-Ba da! Pe mine m-a ajutat destul. Vreau sa il iei ca macar o parte din mine sa fie alaturi de tine. Vreau sa ti-l pui la gat si sa nu il dai jos sub nici o forma. Iar de fiacare data cand te uiti la el sa iti aduci aminte de mine si de cat de mult te iubesc si te astept sa vii inapoi. avea o voce ca de inger in timp ce imi vorbea, nu imi venea sa cred ce facea.
-Daca insisti il voi lua si il voi pretui mai mult ca orice. Dar nu pot pleca asa. am tras aer in piept si fara sa ma uit mi-am dat jos bratara de argint primita de la mama mea, adevarata mea mama, cand aveam 7 ani. Am purtat-o nonstop de cand ea a murit. Mereu cand ma uitam la ea imi aduceam aminte de zambetul eu cald si sincer si acest lucru imi dadea putere sa trec peste orice problema. Astfel am reusit sa rezist cat de cat pana l-am cunoscut pe Jingkookie.
-Stai! Ce vrei sa faci? Asta a fost a mamei tale! Nu poti !
-O ba da! Cand ma voi uita la acest mandantiv imi voi aduce aminte de tine si nu voi renunta indiferent ce imi iese il cale numai ca sa imi indeplinesc visul si sa ma intorc. Vreau ca tu sa faci acelasi lucru cu aceasta bratara. De fiecare data cand esti la pamant, confuz sau secat de puteri, uita-te la ea si vei stii ca eu te incurajez si cred in tine, indiferent ce distanta este intre noi. Si hai sa nu le dam jos pana nu ne intalnim din nou. Ok?
-Nu o voi da jos nici daca mor! spune serios si ma ia strans in brate.  Imi va fi extrem de dor de tine! vocea ii tremura.
-Si mie!

-Poarta 7 , pentru zborul Coreea-Romania se va inchide in 5 minute. Rog toti pasageri sa se grabeasca.

-Kookie! Trebuie sa plec.
-Stiu. Dar nu vreau sa iti dau drumul. ma strange mai tare.
-Nici eu! Dar....
-Stiu...spune si imi da drumul. Sa ma suni cand ajungi! Sa ai mereu netul deschis! Sa nu pleci singura nicaieri! Sa nu vorbesti cu oameni dubiosi! Sa ....
-Am inteles MAMA! :))) Multumesc. ii dau un pupic pe obraz si plec. TE IUBESC! strig in timp ce ma indepartez de el.
-SI EU! il aud din ce in ce mai incet.

In avion uitandu-ma pe geam:
-Pe data viitoare, Jungkook!

In aeroport uitandu-se si el pe geam:
-Pe data viitoare, Anko!

.
.
.
.
.
.
.
.

P.S. NU S-A TERMINAT!

Asta a fost si capitolul 4. Cum vi s-a parut ? Cam dramatic stiu. Si siropos. Dar chiar si asa sper sa va placa. Pentru prima carte cred ca e ok. Nu ? Spuneti-mi parerea voastra! Va rog mult! 😘