Traiesc in lumea mea...
in care tu poti ajunge doar prin mine.
Predestinata ghinionului...
dar sper ca roata se va intoarce...
Ca soarele va rasari dupa ploaie si asa mai departe...
Si totusi o urma de curcubeu
parca se arata.
E nebunie curata, inca supravegheata,
Dezastru controlat
Si lacrimi fericite...
sunt in mintea mea,
Locul in care dezordinea, haosul si confuzia sunt dezlantuite,
ca animalele fugind, intr-o jungla, libere;
Iar fericirea, bucuria si zambetele pure,
Sunt captive in borcane de sticla, inchise.
De acolo privesc neputincioase,
Facandu-se tot mai mici...
...in final vor disparea...
Si atunci nebunia va prelua total controlul.
Va fi regina lumii mele
predestinate ghinionului...
E paradoxal, antitetic poate, dar real...
E locul din care doar cand sunt cu tine pot evada,
spargand incet borcanul fericirii
Cu un zambet sincer si clar pe chipul meu,
sub dulce, privirea ta.
