Sângerări

CCXV (viața și amorul)

ce este viața?
viața pare a fi
un circuit închis, încărcat
de aceleași sentimente ce se repetă
la nesfârșit,
clădind în noi diferite personalități.
iubire, ură, dor, suferință, fericire etc.
toate acestea fac parte din noi
fie că vrem, fie că nu.
iar când vom aluneca din acest circuit,
căzând în golul veșnic,
atunci vom ști cu adevărat cine și ce suntem,
ce am fost și ce vom mai fi,
de vom mai fi ceva, nu doar niște particule
de praf ce zburdă prin luminile
orbitoare ale soarelui.

în zadar alergăm după oameni, după fapte...
căci, din spate, întunericul ne va prinde.
iar atunci nu va mai fi nici zi, nici noapte,
ci numai moartea ce în noi se va aprinde.

întunericul va lumina în noi, ne va fi viață,
da, da! moartea ne va fi viața eternă!
o viața călduroasă într-o lume de gheață
ce n-o vom vedea, căci vom trăi în beznă...

oare nașterea e moarte și moartea e naștere?
oare ne vom întoarce în acest iad?
o, fie cunoașterea o sublimă necunoaștere?
iarăși cuget... încet mor... ard, ard!

dar nu, atâta timp cât știu că exiști,
moartea-mi va fi nenăscută.
te iubesc! ador cum vorbești, cum te miști!
dar inima-ți mi-e tot necunoscută...

o, înger blond îndepărtat, vino și mă-nvață
taina iubirii ce veșnic mi-a fost enigmă.
iar de reușești, dă-mi un suflet, o viață,
a ta superbă viață! iar eu ți-oi da a mea inimă.

nu mă lăsa să sper degeaba. dă-mi amor,
nu vorbe și false priviri pline de milă.
în ale tale brațe să mă sting vreau, să mor,
îngerul meu drag, dulcea mea copilă.

stinge-mi rostul, închide-mi ochii
cu a ta divină, angelică sărutare.
șterge-mă din propriile-mi memorii,
ucide a mea disperare, iubește-mă tare!