Ai încredere în mine [Volumul I]

Capitolul 45

Sasuke povestește

   Extraordinar sunt prins în baie cu o nebună plina de hormoni care mai are puțin și sare pe mine, ce-mi puteam dori mai mult.

- Sasuke scoate-mă de aici pana nu sar pe tine; Credema femeie nimic nu m-ar face mai fericit decât sa te văd afară din baie. Sa vezi cei fac rozaliei când ies de aici, crede ca eu mă joc? Stai sa vezi ca va păți când ies de aici, mă va implora sa o iert.

Ce mama naibi a pus în fața uși ,patul? Ca nici nu pot sa clintesc ușa, stau aici de mai bine de 30 de minute și deja nu mai am aer  femeia asta parcă îl aspiră pe tot.

Nu am de ales decât sa sparg ușa ,Amara șade pe capacul de la toaleta și boceşte de mama focului de parcă a murit cineva și nu are cine sa plângă mortul.

Mă dau doi pași în spate trag aer în piept și mă indrept în viteza spre ușă. Când eram gata să fac contact cu ușa aceasta se deschide și eu cad ca prostul pe podea.

- Tu-ți ușa mă-ti.

- Ești bine amice? Fratele Amarei mă privește amuzat de situație și tare mi-ar plăcea să-i smulg zâmbetul ăla după buze.

- Cat se poate de bine; Îi zâmbesc amar și mă ridic de jos înjurând în barba. Ce caută matahala asta aici nu la invitat nimeni.

- Ah Bobby frățiorul meu ai venit în sfârșit. Mă uit la ei ca vițelul la poarta noua ,nebuna la chemat? Și mie nu putea să-mi zică dacă apărea prea târziu și eu îmi stricam fața în ușa asta handicapata.

- Cine va închis aici.

- O femeie, si credema dacă as ști cine e as face-o praf; Îmi înăbuș râsetele, nu știu care pe care face praf.

Eu nu mai stau să-i ascult pe cei doi frați și mă duc în dormitor să-mi caut cămașa am avut noroc ca nebuna nu mi-a dat și pantaloni jos.

- Sasuke nu pleca fără mine; Lipitoarea s-a întors.

Ajutor, pot sa o arunc pe geam?

Scap lumea de o persoana ca ea. Îmi iau cămașa pe mine de și scorpia protesta întruna sa nu o iau. După ce mă încalț îmi caut cu disperare cheile fără ele nu intru în apartament. În buzunarul pantalonilor nu sunt pe mobila unde eram sigur ca le-am lăsat nu sunt ,sub pat unde a stat pana acum rozalia nu sunt....rozalia? Sakura?

Nu cred ca a făcut așa ceva ,sau da?

- Aaaa un păianjen, un păianjen pe covorul meu; Sakura Sakura nu încetezi sa mă surprinzi.

- Aaaaa și unul e în patul meu , Sasuke dă-l jos; Eu și gura mea mare ,îmi vine să iau păianjenul ăla de plastic și sa îl bag pe gât poate nu o mai țipa ca deja a terorizat tot hotelul o crede oameni ca cine știe cei fac.

 Îmi iau telefonul după pat și ies ca o tornada din cameră cu frați petarda în spatele meu desigur.

- Cineva și-a lăsat tricoul la ușă, iar altcineva pantaloni.

Ma opresc pe loc uitându-ma la Bobby care îmi ține în mână tricoul meu preferat cu Batman. Aproape m-am înecat când am văzut, cum dracu au ajuns astea aici. Amara îmi ridică pantaloni începând să-i învârta în timp ce eu îmi făceam aer. Aici mor. Mă duc și le iau hainele din mâna privindui urât.

- Sunt ale mele; Amândoi au început sa râdă cu pofta în timp ce eu mă rugam sa se înece. Ce sa caute hainele mele aici?

- Amice tot holul e plin de hainele tale.

Mi se face rău, ce minte criminala putea face așa ceva? Și deja știu răspunsul încep sa urc scările spre etajul 5 adunând fiecare haină în parte.

Am ajuns la etajul 5 și deja am un morman în brațe, m-a mâncat pe mine undeva să-mi iau o groaza de haine. O văd la câțiva pași de mine pe directoarea Tsunade uitându-se insistent la una din multele mele haine și m-ai sa intru în pământ de rușine când observ ca ia în mână pijamaua mea cu minioni. Cum naibi a ajuns pijamaua aici știu sigur ca nu am luat-o cu mine.

- Itachi; murmur nervos, lasă că ajung eu acasă.

Mă îndrept rapid spre ea și îi iau pijamaua din mână, vreau sa ajung imediat în camera mea. Când ajung în dreptul uși încep sa bat ca un nebun așteptând să-mi răspundă Suigetsu. Inevitabilul se întâmplă și Sui îmi apare în față, îl țintesc cu privirea cerandui din priviri explicați.

Trântesc mormanul de haine în mijlocul camerei și încep sa-mi caut geanta. Unde naibi a puso Sakura. Fata asta a întrecut orice limită.

- Unde e?

- Ce anume?

- Nu face pe prostul Suigetsu, spune-mi unde e geanta mea că te arunc direct pe geam.

Nu a vrut să-mi spună, îi este mai frică de Sakura decât de mine, ba chiar sa închis în baie ca sa nu-l bat.
Oftez, nu-mi rămâne decât un singur lucru de făcut trebuie sa o găsesc pe rozalie și asta repede.

Încep căutările din camera sa dar e încuiată iar doamana Tsunade mi-a spus ca cheia e la ea. Atunci cum a ieșit afară. Ca doar nu sărea pe geam?

Cobor la parter în speranța că acolo o voi găsi dar nimic ,unde sa mai caut. Aștept liftul sa coboare pentru a putea urca din nou la etajul 5.

Când ce să vezi ,când ușile liftului se deschid în fața îmi apare o fata cu părul roz. Sa înceapă distracția. Urc imediat în lift și apăs pe butonul de urcat.

- Eu vroiam sa cobor dacă nu țe-ai dat seama; Încă are tupeu.

- Rozalio țe-ai făcut de cap pana acum nu crezi? Aceasta îmi zâmbește și se sprijină de peretele lateral a liftului.

- Abia am început Uchiha; Strâmb din nas ,tonul cu care îmi vorbește nu-mi place. Mă apropi de ea încet ,o credeam o fata cuminte rușinoasă dar văd ca unele lucruri nu sunt ce par a fi. Ochii ei mă privesc cu duioșie si asta îmi face inima sa bată, zâmbesc, pur și simplu zâmbesc doar privindo și deși m-a făcut de tot rasul nu pot fi supărată pe ea.

- Cine ești tu Sakura?