King Marker și supușii săi - poveste biologie "proprietățile membranei"

Cetatea Celula

A fost odată ca niciodată un tărâm îndepărtat unde fosfolipidele și proteinele trăiau în pace și armonie.acest tărâm se numea membrana celulară. Toate organitele aveau paznici care să nu lase pe nimeni să intre în interiorul cetății Celula.
Toate acestea s-au schimbat într-o zi, când în urma alegerilor a ajuns la putere un nou conducător, numit King Marker.

K -Datorită poziției pe care am ocupat-o recent, aș dori să schimbam regulile cetății.

La auzirea acestor cuvinte, toate fosfolipidele și-au pus polii hidrofili la gură și au așteptat desemnarea noilor reguli ale Celulei în care urmau să trăiască.

K -Doresc ca de acum în colo să permitem altor substanțe să pătrundă la noi în cetate. Doresc să avem permeabilitate.

Majoritatea proteinelor exclamau în cor "permeabilitate, permeabilitate", numai o proteină de rând, care se numea Receptorescu este revoltat de această schimbare majoră.

R- Domniei Tale i se pare că prin schimbarea regulilor putem împiedica toată corupția din cetate?

K- Asta este părerea tuturor la început. Dacă stăm să analizăm, substanțele care vin din străinătate vor veni cu idei noi. Nu ne putem dezvolta dacă vom sta izolați toată viața noastră moleculară.

În mulțime, entuziasmul provocat de vorbele regelui a stârnit niște aplauze zgomotoase.

R- Și cum propuneți să realizăm această "permeabilitate"?

K- Avem nevoie de 2 tipuri de procedee: fizico-chimice și fiziologice, bineînțeles.

Acestea fiind zise, Receptorescu a rămas tăcut, crezând că avea dreptate. Acestea fiind zise, o moleculă străină de apă va păși pragul cetății.
Molecula de apă, pe numele său Apeniu la sosirea în cetate a dat din atomul de oxigen în semn de recunoștință către King Marker, care, la rândul său i-a strâns hidrogenul în semn de respect.

A- Îmi pare bine să că cunosc,domnule. Am auzit multe despre dumneavoastră.

K- Fac și eu ce pot. De ce ați ales să veniți aici și să nu rămâneți în ocean, printre moleculele ca dumneata?

A- Am vrut să explorez lumi noi, meleaguri noi, am auzit multe despre cetatea Celula, și cum am aflat de schimbarea regulilor, am decis să vă vizitez, fără intenții rele, desigur.

K- Bine ați venit în membrana celulară, atunci!

Apeniu și-a luat bagajele cu el. A vrut să vadă împrejurimile, iar King Marker s-a gândit că Receptorescu ar fi numai bun de ghid turistic, și așa a făcut atâta gură la adunarea moleculelor. Zis și făcut, a trimis vorbă ca Receptorescu să se prezinte la sediul cetății.

R- Bine v-am găsit, Majestate.

K- Receptorescu, bine ai venit. Am nevoie ca tu să fii ghidul turistic al lui Apeniu.

Receptorescu a crezut că glumește, că regele vrea să îl supere, chemându-l tocmai pe el din toată multitudinea de fosfolipide și proteine. Până la urmă a acceptat sarcina lui Marker.
A făcut cunoștință și cu Apeniu, înainte avusese o părere mai proastă despre el. Probabil și-a dat și el seama că aparențele înșeală. Acesta i-a arătat enzimele zonei, i-a făcut cunoștință cu verii săi, niște proteine prietenoase și l-a învățat regulile Celulei. Lui Apeniu i-a venit ideea de a rămâne în cetate. Receptorescu fusese drăguț cu el.
Când au ajuns înapoi la rege, nu și-au dat seama că acesta avea niște planuri ascunse cu ei.

K-După timpul pe care l-ați petrecut, am constatat că Receptorescu s-ar potrivi de minune pentru un post rămas liber de când cu noile reguli. Receptorescu, vreau ca tu să fii cărăuș. Mi-ai demonstrat că pot avea încredere în tine și vreau să mă ajuți în luarea mai multor decizii.

Auzind toate acestea, Receptorescu a fost recunoscător că de acum în colo va fi mult mai bine plătit și i-a mulțumit atât regelui, cât și lui Apeniu. Apeniu s-a decis să se stabilească în Celula. Aceștia au rămas foarte buni prieteni, iar King Marker s-a bucurat că a reușit să își mulțumească poporul.
Și au trăit fericiți până la sfârșitul vieții lor moleculare, primind și alte molecule de apă în cetate. Celula s-a dezvoltat mult mai mult de atunci, ca și cum King Marker a prezis totul.