Înainte să încep acest capitol vreau să vă super mega ultra mulțumesc pentru asta :
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
#516 în Fanficton 289 de lecturi 46 de voturi
Nu e mult dar nu mai pot de fericire .
Încă ceva înainte de a incepe știe cineva pe altcineva care face coperți sau face cineva dintru voi coperți? Aș fi bucuroasă să am o copertă mai fabuloasă.
♡♡♡♡♡♡♡♡
Încă o zi și chiar o să înnebunesc. A trecut Crăciunul, revelionul tot și eu sunt încă aici. Nimeni nu m-a mai vizitat și ăștia mă îndoapă cu pastile.
M-am pus ca de obicei lângă geamul de sticlă și m-am uitat la doctori, asistente sau vizitatori ce trec pe acest hol. O fată de vreo șase ani s-a oprit în fața mea și și-a pus mânuța mică pe geam uitându-se la mine. Mi-am mușcat buza și am studiat chipul fetei. Avea ochii albaștri și senini părul blond și buzele rozalii și micuțe era o mică Barbie în miniatură. Am zâmbit și mi-a zâmbit și ea dar în momentul următor o femeie a smucit fata de mână de parcă aș fi un monstru și din păcate am auzit ce a spus:
-Haide scumpo nu ai ce căuta lângă o nebună.
Am scrâșnit din dinți și mi-am lăsat capul în jos.
Jumate de oră mai târziu stăteam în mijlocul camerei pe gresie privind când la tavanul alb când la hainele,singurele haine pe care le aveam, negre.
Ușa s-a deschis dar nu m-am uitat să văd cine e. Acel cineva s-a așezat lângă mine iar ca prin minune mi-am dat seama cine e...
-Dya, am spus fără să mă mișc
-Uite Ari..spune dar o opresc imediat
-Ariana,doar prietenii îmi pot spune Ari
-Adică nu sunt prietena ta?
-Spune-mi Dya, o prietenă adevărată te-ar băga într-un spital de nebuni? Izolată de lume, legată de pat, sedată și îndopată cu pastile? Un prieten adevărat te-ar lăsa să-ți petreci Crăciunul singur într-un ospiciu? Îți spun eu nu! îi reproșez calmă și continui. Te rog să pleci poate îți dau și ție nebunia mea.
-Ariana...
-Ieși!
Dya a ieșit iar eu m-am ridicat în șezut trăgându-mi picioarele la piept.
Am făcut-o și pe asta....
Din perspectiva Dyei
Am ieșit din camera aia blestemată o lacrimă curgându-mi încet și am plecat spre casă.
♡♡♡♡
-Am distrus-o, spun când ajung în sufragerie cu lacrimi care încă se rostogoleau pe obrajii mei roșii din cauza frigului. Ariana nu ne mai numește prieteni! continui și mă așez pe canapea
-Ai fost la ea? E bine? De ce nu mai luat? întreabă Layla dar eu nu-i răspund
-Întradevăr Denis a spus că e ceva cu ea..a vizitat-o în ziua de Crăciun și nici nu la observat era într-o stare de somnolență.. spune și Andrew iar eu șoptesc un simplu " Ari a mea..."
-Trebuie să facem ceva...spune și Lucas iar toți aprobăm.
Îmi e dor de Ariana.
Din perspectiva lui Denis
Am mai luat o gură din sticla mea și am mai tras un fum din țigară. Ce făceam? Eram cu băieții la o terasă așa că m-am limitat să beau o bere.
Îmi sună telefonul iar numele Dya alături de o poză cu un ștrunf îmi apare pe ecran.
-Da?
-Vrem să o aducem pe Ariana acasă!spune și începe să se audă suspine în difuzor.
-Ce s-a întâmplat? întreb și mai i-au o gură din bere.
-Nu ne mai crede prietenii ei!
-Ați băgat-o într-un ospiciu...
-Da,dar..
-Vorbim mai încolo, spun și închid
-Ce s-a întâmplat?
-Băieți haideți să o scoatem pe Ariana din ospiciu, spun și mă ridic
