Rânduri de cristal

Fluid

Profund.
Mai adânc decât orice abis din ocean,
Mai adânc și departe decât eu pot vedea,
Fără nicio speranță de-a ajunge la mal,
Nicio putere măcar.

Pătrunzător.
Și dulce-amar putregai sângeriu
Învăluie carnea, înflorește subtil.
Fiecare secundă, devine mai viu,
Își caută locul zadarnic aici.

Greoi.
Apăsătoare bagaje, presiune marină
Noian de presiune, nu este-oxigen.
Și strânge și-apasă un strop de lumină
Mă-mpinge mai jos, a greșelilor vină.

Singuratic.
Un zid se înalță mai presus de orice
Metalic lucește, scrâșnește, blesteamă.
Înconjură lumea și tinde să urce
Mai sus, tot mai sus; și-n adânc el mă cheamă.

Umed.
Fărâmicios pământul îmi zgârie palma
Nimic decât moarte și liniște. Mor.
Ceva mă înțeapă, declanșează alarma
Și urlă sirene: „Pericol!", „E moartea!"

Negru.
De jur împrejur nu-i nimic decât vid.
Nici sus, nici jos, nici dreaptă, nici stângă
Numai oceanul, întins infinit,
Știe cu mine-mpreună să plângă.