Rox
,, Hei, eu sunt Roxana dar prieteni îmi zic Rox sau Rux, am 15 ani și nu prea am multi prieteni, sunt tipul de om care daca primește respect da respect daca nu, nu!"
Rox pov
Era o zi de toamna destul de călduroasă așa că vorbisem cu gașca sa ne vedem in parcul dintre blocuri, un loc ascuns de privirea curioșilor. M-am îmbrăcat ca de obicei în hainele mele negre și am plecat spre parc. Ajungând acolo i-am salutat pe băieți și l-am luat în brațe pe Luci (cel mai bun prieten) dar cineva mi-a atras atenția, era un tip îmbrăcat în negru cu piercing in buza de jos, nu îl mai văzusem până atunci prin preajma așa că m-am uitat la luci.
L: Rox el e Derek, e prietenul meu din copilărie
Eu: ciudat te cunosc de când eram copii dar pe el nu l-am mai văzut! In fine! Buna, eu sunt Roxana dar poți să îmi spui Rox!
D: nu îmi pasă cine ești! Așa că dispari tarfo!
Mă enervasem atât de tare încât am explodat și eu
Eu: cine te crezi mă tu? Cu ce drept mă faci tu pe mine târfă sac de hormoni umblător? Nu știu ce s-a întâmplat dar l-am văzut cum s-a ridicat și a venit spre mine amenințător dar pe mine nu mă sperie un asemenea exemplar!
Derek pov
,,Eu sunt Derek sau băiatul problema cum îmi spune mama! Am 18 ani și nu suport oamenii care zâmbesc, sunt un demon cu ochii verzi și par negru."
Mă uitam la fata din fata mea și nu îmi venea să cred ce aud. Mă jignise cu zâmbetul pe buze și se vedea cu ochiul liber că nu îi e frica de mine. Îmi spusese prietenul meu că o sa vina o fata aroganta dar nu mă așteptam la așa ceva. O analizasem rapid și văzusem îmbrăcămintea neagră și claia de par castaniu cu vârfuri mov,in următoarea secundă mi-am izbit buzele de ale ei și am simțit un gust dulce de căpșuni cu ciocolata, nu îmi răspundea, era blocată cu ochi țintiți in ai mei. Avea cei mai frumoși ochi din lume, un ciocolatiu amestecat cu verde crud. Eram îl lumea mea până am simțit cum s-a dezlipit și am simțit sânge în gura, puștoaică aia mă loviseră cu pumnul în gură și reușiseră să îmi spargă buza dar știam sigur că a meritat
R: SA NU MAI FACI ASTA NICIODATĂ DOBITOCULE!
Era așa nervoasă dar eu stăteam doar și ranjeam obraznic la ea, o văzusem cum își ia ghiozdanul de jos și pleacă fără să mai spună nimic.
