Emma P. O. V.
M-am trezit dimineață devreme, având grija sa nu mai întârzii ca la ora domnului Begal. M-am trezit la ora 7:00 am pregătit clătite și am mâncat pe fuga. M-am îmbrăcat cu un pulover galben și o pereche de blugi negri. Mi-am luat paltonul și am plecat. Am ajuns la școală la ora 7:48, mergând direct în clasa doamnei Freeman. În clasa erau destul de puțini elevi. M-am așezat în a treia banca, care era goală. O așteptam pe Jane și i-am trimis câteva mesaje însă peste câteva minute am primit un telefon. Ma uit și văd că e de la Jane. Când răspund îmi dau seama că nu e vocea ei. Era mama ei, foarte îngrijorată
-Alo! Bună, Emma. Am văzut mesaje pe care i le-ai trimis lui Jane. Din păcate, Jane este internata în spital și nu a...
-Ce??!!! spune Emma surprinsa. Ce a pățit?
-A avut un accident de mașină.
-Cum se simte acum?
-E puțin mai bine, aproape și-a revenit. Acum doarme, sperăm să se trezească în curând.
-Oh, Doamne! La ce spital? Vin acum.
-Nu, în niciun caz. Îți trimit eu mesaj când se trezește. Vii după ce termini orele.
-Dar...
-Nu. Rămâi acolo. După școală te aștept la Spitalul Saint Luis.
-Ok...
Peste câteva minute, Zack ajunge în clasă. Se așează în fata mea. Îl vedeam uitându-se la mine din când în când, ceea ce mă făcea sa ma simt și mai nasol față de cum mă simțeam deja. I-am aruncat câteva priviri subtile, până când nu am mai rezistat. Mi-am luat ghiozdanul și mi l-am trântit în banca din față, lângă el, și m-am așezat nervoasă.
-De ce faci asta?
-Despre ce vorbești? spune el ridicându-și ochelarii.
-Asta!
-Care asta!? Spune Zack afișând un zâmbet timid.
-Te comporți ciudat! Și asta încă de ieri de la ora domnului Begal. Ieri la Pop's nici nu m-ai băgat în seama.
-Scuză-mă că nu mă comport ca ceilalți băieți! spune Zack nervos.
-Adică?
-Adică nu ma dau la tine din prima secunda în care te văd! spune el apropiindu-si fața de a ei.
Tocmai atunci doamna Freeman își face apariția și discuția este întreruptă. Emma își depărtează fața ei de fața lui și își fixează privirea într-un punct și toată ora se gândește la discuția ce tocmai s-a încheiat. Pe lângă faptul ca Jane era internata în spital, prostul de lângă ea a făcut-o sa se simtă ca o idioata.
Zack P. O. V.
Ma simt ca un prost ca i-am zis asta. Nu știu ce mi-a venit dar m-a acuzat ca m-am comportat ciudat, când eu doar voiam sa o ajut. Nu știu de ce, dar mereu ma blochez când trebuie sa vorbesc cu cineva. Îmi pare rău de impresia pe care i-am lăsat-o, dar încerc sa nu ma mai gândesc. Ma întreb de ce oare Matteo și Jane nu au venit azi la școală. Sper ca nu au făcut nimic după ce au plecat aseară de la Pop's. Îl sun în continuare, dar nu răspunde. Probabil doarme. Mai bine îl las în pace.
Emma P. O. V.
În sfârșit au trecut toate orele. Trebuie sa ma duc sa o vad pe Jane. Îl caut pe Zack și îl vad în fața scolii.
-Zack! Trebuie sa vorbim.
-Ce s-a întâmplat? spune confuz
-Despre Jane și Matteo. Aseară după ce au plecat de la Pop's au făcut accident cu mașina. Acum sunt internați in spitalul Saint Luis. Trebuie sa mergem!
Ne urcam în mașină și în doar câteva minute ajungem. Pe tot parcursul drumului a fost o liniște desăvârșită și stânjenitoare. Bine ca drumul nu a fost lung! Imediat ce am ajuns am văzut-o pe mama lui Jane acolo, însă părinții lui Matteo nu erau. Poate ca încă nu aflaseră, fiind ocupați cu munca. Mergem imediat la doamna Cooper, mama lui Jane. Ne interesam despre starea celor doi și, din fericire, nu au răni grave. Merg în salon la Jane pentru ca s-a trezit, iar Zack se duce la Matteo. Când intru o vad în pat cu fata alba și câteva răni pe corp.
-Cum te simți? Ce s-a întâmplat aseară?
-Ma simt bine. zice ea cu o mica ezitare. Aseară Matteo conducea, iar eu mi-am pus mana mea pe a lui. Atunci și-a pierdut concentrarea și a intrat cu mașina într-un taxi.
-Off, Doamne! Îmi pare asa de rău...nu trebuia sa te las sa mergi cu el!
-Nu te gândi la asta, e vina mea.
Zack P. O. V.
-Ce faci, frate? spune Zack șocat. Matteo avea fata palida și răni adânci mai ales pe mâini.
-Mă simt mai bine...
-Ce s-a întâmplat aseară cu Jane?
-Nimic.. Adica...
-Cum adică "nimic"? Tu nu vezi cum arăți!?
-Pur și simplu s-a izbit un taxi de mașină mea.
Emma P. O. V.
Am fost anunțați ca săptămâna asta ei nu vor merge la școală și programul de vizita s-a terminat. Eu și Zack am ieșit din spital deprimați.
-Deci....ce face Matteo? Cum se simte? zic eu balbaindu-ma.
-Pai...e bine...a fost destul de misterios un privința a ceea ce s-a întâmplat aseară.
-Pai Jane a pus mana ei pe a lui, iar Matteo nu s-a mai putut concentra la condus și....s-a întâmplat...
-Presupun ca țin destul de mult unul la altul.. Adica acum o săptămână nu îl vedem în stare pe Matteo sa se atașeze de o persoana asa de repede, având în vedere ca părinții lui.....au murit..
-Ce? Au murit? Când?
-Ooh, tu nu știai... Au făcut un accident de mașină. Erau beți și conduceau cu viteza. Au intrat într-un tir și au murit pe loc. De atunci Matteo a început sa se detașeze de toți....nai puțin de mine.
-Ohh, ce rău îmi pare...chiar nu știam..
-Mda...
-Trebuie sa plec.
-Ok...pa!
Am urcat în mașină și am început sa ma gândesc la tot ce am aflat azi.
CITEȘTI
Liceul Mourley
Teen FictionZack, băiat timid. Emma o fata populara. Doua firi complet diferite, dar cu același destin. Speram sa va placa!