Minti murdare - Suflete inocente

Capitolul 12 (naratiune la persoana I)

Drumul spre casa a fost tacut si stanjenitor. Max strangea puternic volanul masinii in maini, iar bratele se vedeau foarte clar cat ii sunt de incordate. Am preferat sa pastrez linistea pentru a nu trezi furtuna. Eram ferm convinsa ca va iesi un scandal de proportii cand vom ajunge acasa, si nu pentru ca simteam eu nevoia sa ma eliberez de frustrarile acumulate pana acum. Nu! Mai mult ca sigur Maximilian va face un taraboi monstru bazat pe inexistenta infidelitatii mele. De ce ar face așa ceva? Nu știu! Daca ma gandesc mai bine, sunt singura îndreptățită sa faca scandal pe acest subiect. Inca de la inceputul casniciei am fost tratat josnic, inselata si frecvent umilita. Sunt hotarata ca, de astazi, aceste lucruri sa se schimbe. Daca vrea o casnicie reala, atunci va trebui sa imi demonstreze ca merita, sa se straduiasca . Barbatul din stanga mea parcheaza masina si coboara rapid din aceasta. Tranteste portiera si la fel face si cu usa de la intrare. Cobor si eu din masina, destul de lejer de altfel, si ii salut pe Will si John. Din cate observ, Nick nu este la munca.

Intru in casa si inchid usa usor. Imi dezbrac sacoul si il asez in cuier, dupa merg in sufragerie pentru a da ochii cu "monstrul din adâncuri". Are un pahar de coniac in mana si se plimba agitat prin incapere, zapacindu-ma de cap. Sacoul ii este aruncat pe canapeaua din piele neagra, iar camasa este rasuflecata pana la coate. Nici cravata nu o mai poseda, iar parul ii este complet ravasit, semn ca a umblat frecvent cu mana prin el. Cu alte cuvinte, e din cale afara de furios! Motivul!? Necunoscut mie, insa pot pune pariu ca nu datorita faptului ca ma gasit in compania altui barbat. Nu are cum sa fie gelos din moment ce sentimentele sale sunt nule in privința mea. Poate ca mi-a declarat dragostea, insa nu sunt asa proasta sa il cred. Nu mai sunt! Noaptea in care era cat pe ce sa ma daruiesc lui....a fost o greseala imensa din partea mea. Am cazut in capcana in care am zis cu tarie ca nu voi cadea. Insa acum nu o voi mai face.

Ma asez pe canapea si astept ca el sa abordeze situatia. La cum se prezinta aceasta, nu sunt  sigura ca o va face prea curand. Insa, m-am inselat! In momentul in care ma priveste , tipa la mine cat sa auda tot poporul :

- Eva, ce dracu cautai langa papițoiul ala?

Ops! Se poate oare sa ma fi inselat? Domnul narcisist si egocentric este gelos? Putin probabil!

- Nu este nevoie sa urli asa. Sperii oamenii care probabil trec pe strada.

Replica mea se pare ca la infuriat si mai tare decat era, asta daca este posibil asa ceva. Ochii ii sunt cat se poate de intunecati, iar maxilarul si mandibula le tine inclestate inca de pe drum. Ma mir ca inca nu si-a distrus oasele faciale. Il privesc impasibila , cu toate ca in interiorul meu tremur de teama.

-Eva, de ce erai cu un alt barbat cand eu sunt sotul meu? Adica al tau, la naiba!

Ma ridic furioasa de pe canapea si inaintez spre el. Asta a umplut paharul, sunt satula de ifosele lui prostesti.

-Nu ai nici un drept sa comentezi despre asta!

-Cum adica nu am?! Esti sotia mea!!

-Sunt , pe dracu!! am tipat inapoi la el.

Daca vrea scandal , atunci va avea. Si eu pot fi năbădăioasă! Se uita contrariat la mine si isi arcuieste o spranceana.

-Tu!! l-am atintit cu degetul aratator in piept in timp ce ii aruncam fulgere din priviri. Tu esti cel mai nesuferit om pe care l-am intalnit vreodata in viata mea. Inca de la inceput m-ai jignit, m-ai umilit, m-ai inselat cu toate panaramele posibile si acum? Ai tupeul sa imi reprosezi ca prefer compania altui barbat? Ce ai facut tu ca sa te prefer pe tine, ha? Spune! Căsătoria asta trebuie sa se încheie! Așa ne-a fost învoială! Așa că gata!

Eram peste masura de nervoasa. Trebuia sa ma controlez altfel riscam sa imi iau o mama de bataie. L-as crede in stare sa ma loveasca, nu ar fi prima data cand i-ar face placere sa imi provoace suferinta fizica. Nu mai vorbesc despre cea sufleteasca.