Capitolul 20

1.8K 60 4
                                    

-Presupun ca suferi...

-Nu chiar asa mult,mai deloc...

-Ăm,scuze ca te întreb dar,tie chiar nu-ti pasa?

-Nu...

-Ok,vorbim mai tarziu.Am putina treabă.

-Ok,pa.

-Pa.

/ / 21:00 \ \

Deci chiar nu-i mai pasa!De-ar sti cu cine vorbeste...In fine,asta e acum, imi spun in gand.

Mai butonez putin telefonul si aud un ciocănit in usa camerei mele.

- Da?

-Buna Emma!Ce făceai?ma intreaba mama.

-Nimic,de ce?

-Trebuie să iti spun ca eu cu tatăl tău vom pleca pentru doua zile din oras.

-A,ok.O pot chema pe Daria sa stea cu mine sa nu stau singura?

-Ăm.Stiam ca o sa spui asta.Nu stiu cum sa-ti spun...

-Cu vorbe mama?!

-Huh,plecam si cu vecinul Luci,avem o treaba de facut de la servici.

-Asa si?

-Vei sta cu Vlad si Cristi.

-La ei?

-Nu,la noi.

-A,bine atunci pot sa-l dau pe Cristi afara.

-Nici sa nu te gândești!Ei doi vor dormi la noi in camera.Daca nu vor amândoi,atunci unul in sufragerie.

-Ok mama.Si cand plecati?

-Maine.

-Il voi suporta doua zile,asta e...

-Emma!Nu te mai preface ca nu-ti mai pasa,se vede ca inca il mai iubesti.

-Stiu mama dar trebuie sa trec peste.Il si iubesc,vreau sa-l uit dar si-l urăsc.

-Ok vezi tu cum faci.

- Bine mama.

-Te las,pa.

-Pa.

Acum urasti,ceea ce ai iubit odata...

Am scris si apoi am postat.Eram cam obosită.Ceasul era 21:34. O ora la care nu m-am mai culcat de acum doi ani. Dar eram mult prea obosită ca sa mai stau trează.Asa ca m-am culcat.

***

Oh.S-a facut dimineata.Dupa liceu, trebuie sa-l suport pe Cristi.Mai bine e daca nu-l bag in seama.Oricum azi am o parte buna din ea.Imi vine comanda cu o pereche de blugi,un hanorac si o baterie externa in forma de ruj.

***

După liceu,eu si Vlad plecam acasa.Cristi n-a venit cu noi.Mai bine.

-Și ce vom face astea doua zile?

-Cel mai probabil o sa încerci sa-l ignori pe Cristi.

-Înafara de asta?

-Stam?

-Ok,ok.ranjesc la el.

- Ai vazut ce postari frumoase posteaza Acea.fata. ?

- Da,foarte frumoase.

***

După ceva timp de mers,am ajuns acasă.Ne-am lăsat ghiozdanele in camere apoi am mers la bucătărie sa pregătim ceva de mâncare.

Fata visurilor/w Cristi Munteanu Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum